Autori romani - carti pentru copii,  Fine motor skills,  Recomandari (carti),  Recomandari (diverse)

Fusul cu zurgalai

Descrierea cartii

Legenda spune ca “fusul cu turgalau” s-a nascut pe vreme de iarna, in frumosul tinut al Maramuresului – un tinut care pe mine m-a adoptat cu 13 ani in urma si pe care continuu sa-l ador din prima clipa in care am pus piciorul pe pamantul lui.

Cartea Fusul cu zurgalaiam descoperit-o pe infinitedu, cu sprijinul caruia editura Didactica Publishing a si publicat-o. Este scrisa de Daniela Stoicescu si ilustrata splendid de tanara si talentata Sidonia Mariana Calin si relateaza legenda fusului inventat in Maramures.

Este o carte uriasa, in adevaratul sens al cuvantului, de 47 x 41 cm, care impresioneaza cap-coada si care descrie, pe intelesul celor mici, cum a venit pe lume acest tip unic de fus pentru tors, la construirea caruia nu se foloseste absolut niciun cui, ci doar “tehnica rosturilor”, a imbinarii bucatilor de lemn (tehnica utilizata si in construirea bisericilor de lemn din acest judet).

Dimensiunile foarte mari ale cartii dau un impuls in plus celor mici si le usureaza foarte mult cititul – literele sunt maaari, frumoase, textul nu este foarte lung, deci e o carte pe care o recomand mult, mult de tot, in special pentru studiul cu grupuri de copilasi, cum ar fi cel de la gradinita, ateliere de lectura etc.

Ador cartea, ador povestea, ador ilustratiile, ce respira a Maramures de la prima si pana la ultima pagina.

Si sunt atat de fericita ca cineva s-a gandit sa investeasca timp, rabdare si talent intr-o carte inspirata de un obiect unic in lume, precum si de aceste meleaguri atat de frumoase!

Povestea si ilustratiile merg mana in mana la modul cel mai frumos posibil: imaginile in sine au povestea lor si, nu uitati ca, dupa lectura sau in paralel cu ea, sa le povestiti celor mici si despre ele! Cum micuta mea este tot mai interesata si mai constienta de locul in care traieste, cartea aceasta a fost pentru noi si un punct de pornire splendid in studiul locurilor natale.

Si cum puteam incepe mai frumos aceasta joaca frumoasa, decat vorbind despre celebra poarta maramureseana, pe care M. a avut ocazia sa o vada in vacanta de anul trecut si pe care cu mare incantare a descoperit-o in cartea de fata:

Legenda spune ca “fusul cu turgalau” s-a nascut pe vreme de iarna, in frumosul tinut al Maramuresului.

Lucrul campului se sfarsise, turmele de oi coborasera de mult la marginea satului, iar roadele pamantului isi gasisera locul in gospodarii. Doar lana netoarsa, asezata pe furci, isi astepta randul… […]

In casa mare si primitoare a familiei Pop se strangeau an de an, iarna de iarna, seara de seara, multi feriori si fete. Veneau sa depene deopotriva intamplari hazlii si fire de lana.

Multi feciori, de pilda, veneau pentru Maria, mezina familiei, fata de maritat. Era socotita drept cea mai frumoasa si mai harnica fata din sat. Cu totii se intreceau sa-i fie pe plac, doar-doar vreunul va fi alesul.

Dar parca dintre toti, cel mai tare o indragise Ion care, in fiecare seara spera sa fie condus la plecare, semn ca Maria il place si ea. Zadarnic insa! Fata avea ochi doar pentru fus si caierul de lana.

Azi asa, maine asa, nerabdarea baiatului crestea in fiecare zi, pana cand o idee ii incolti in minte…

Ce-ar fi sa-i faca Mariei un fus cum altul nu-i? Zis si facut.

Cum baiatul era un iscusit mester in lemn, ciopli cu migala bucata cu bucata si le imbina fara cuie intr-un fus, cum nu mai facuse nimeni pana atunci. 

Mai mult decat atat: la baza fusului aseza intr-un lacas cateva pietricele de rau, asa incat fusul minune facea zgomot atunci cand il scuturai.

In cazul in care doriti sa cititi mai multe despre acest tip de fus, va recomand punctul 6 din acest articol – veti fi surprinsi sa alfati ca fusul cu zurgalai avea si o utilitate practica: “le ajuta pe femei sa nu adoarma in lungile nopti de iarna, când isi pro­puneau sa toarca o anumita cantitate de lâna”.

Daca in ilustratiile de pana acum am recunoscut poarta, interiorul casei taranesti maramuresene, cu tot ce inseamna amenajarea si decorarea ei, pe coperta-spate a cartii, mai avem o surpriza: un copac “impodobit” precum bradul de Craciun, dar nu cu globuri, ci cu oale din gospodaria in care se afla cel putin o fata de maritat (numarul de oale arata cat de instarita sau nu este fata).

Acest obicei exista si in zilele noastre prin satele unde traditiile si portul popular inca mai sunt o actualitate, deci va sfatuiesc sa nu il ratati atunci cand planificati o vizita in zona!

Muzeul de etnografie si arta populara 

Cu cateva zile inainte de venirea toamnei, am reusit sa facem aceasta vizita, pe care am inceput-o, exact ca si in carte, cu admiratul unei porti uriase maramuresene.


Am pornit mai apoi in cautarea unui fus cu zurgalai. 

Din pacate, nu am gasit decat unul clasic, dar ne-am bucurat mult sa descoperim un spatiu intreg destinat acestei activitati.


Si, pentru ca in cartea noastra e vorba de doi tineri ce urmeaza sa se casatoreasca, am admirat si sectorul dedicat acestui eveniment splendid. Am vazut o sanie impodobita pentru aceasta ocazie, prilej de atins lana oitelor, lana care tocmai povestiseram ca se toarce cu ajutorul fusului.

Dar ne-a placut foarte mult si caruta, atat de frumos impodobita!

Cu un alt prilej, la un alt muzeu, am admirat si lada cu zestre, ce apare si in carte…

Dar, cel mai mult am poposit in acest colt: vrajita se uita M. la bebelul din leagan si tare greu s-a abtinut sa nu urce sa il mangaie. A fost o adevarata lectie pentru ea sa vada cum aratau jucariile copiilor pe vremuri, sa-si imagineze cat de mult le lua taticilor sa le sculpteze in lemn.


Nu s-a abtinut de la a-si imagina cum ar fi sa framante aluat intr-o covata precum cea din imagine!

Fusul

M. e tot mai interesata de lucrul manual – aproape zilnic ma roaga sa o invat sa impleteasca, sa croseteze, asa ca am vrut din tot sufletul sa ii arat mai intai cum se obtine firul de lana si doar dupa aceea sa o invat ce se poate face cu el.

M-am dat peste cap sa gasesc un fus traditional, macar si numai ca sa il vedem, dar cum acest lucru nu s-a intamplat nici macar la muzeu, mi-a incoltit in minte ideea de a face eu unul.

M-am dat din nou peste cap, am gasit doua tutoriale (acesta si acesta), dintre care mie cel de-al doilea mi s-a potrivit manusa, avand in vedere ca imi place sa modelez in argila. 

Materialele necesare sunt putine, banal de simple, iar lectia pe care si-o insuseste copilul in urma utilizarii lui, depaseste cu mult costurile lor.

Asadar, am obtinut un drop spindle, un fus pe care il lasam “sa cada”, dupa care il rotim putin si acesta incepe sa toarca lana. 

M-am bucurat ca aveam in casa putina lana netoarsa, ramasa de la proiectele mele cu lana feltuita – cand am cumparat-o nici prin cap nu mi-a trecut ca va veni o zi in care o vom toarce!

Pentru ca am avut nevoie de un ghid in manuirea acestui fus, am urmarit amandoua, cu mare atentie, filmuletul acesta, ce ne-a ajutat foarte mult.

Nici nu pot sa va explic cat de mari au fost incantarea, fericirea si multumirea M-ei!

Acum a realizat si ea cat de greu este sa obtii 2 cm de fir de lana, cat de valoros e acel fir si cat de mult trebuie sa-l pretuiasca de acum inainte.


Impletitul

Inspre seara, a venit randul impletitului, pe care noi l-am mai incercat cu vreun an in urma (aici), cand nu a prea dat roade, dar care acum a fost un succes total!

Pe acelasi clipboard am prins, de data aceasta, trei snururi de culori diferite, iar M. s-a descurcat de minune.

Facutul ghemului

Cred ca dintre toate activitatile, aceasta este preferata ei: tine in manute pentru prima oara un ghem si se descurca foarte bine dupa parerea mea. Dupa ce s-a prins care este mecanismul, nu am mai avut voie sa pun mana pe ghemul ei…

De fapt, atat de mult ii place sa faca asta incat dupa baita de seara, dupa ce am imbracat-o in pijamaluta, am vazut-o zbughind din nou la masuta ei. 

M-a rugat sa-i aduc si agrafa-coronita (pe care i-am facut-o cand a implinit 4 anisori), ca sa se simta “o adevarata printesa a facutului de gheme” (citat).

Ne-am distrat copios de asocierile pe care le-a facut, de ideea printesei iubitoare de lana, de tors, impletit si facut gheme si asa am incheiat o zi in care traditia populara a facut ordinea in casuta noastra.


In speranta ca va incanta recomandarea noastra de azi, va lasam sa meditati la profunzimea si frumusetea inegalabile ale versurilor ce m-au cutremurat pana in maduva oaselor pe cand ne plimbam prin muzeu.

Multa armonie si frumusete in suflete va dorim!

(4 ani si 9 luni)

11 Comments

  • Machete Didactice

    Asa-i de faina toata insiruirea asta de activitati si nu stiu cum se face ca, avem activitati comune.Sa ma explic:R pleaca maine intr-o tabara internationala organizata de UE unde vin studenti din 27 de tari.In agenda lor este,printre altele si o activitate cu portul popular, ,, Satul universal'',iar in acest sens a trebuit ca el sa aiba un costum national si pe langa asta sa stie si sa faca o mancare traditionala.L-am invatat sa prepare o ,,ciorba radauteana '' si sper sa se descurce, s-o faca si acolo.Revenind la tema voastra,ea ma duce cu gandul la iarna,la tors,la impletit si cusut si tot ceea ce se poate face in jurul unei plite plina de scrijele(cartogo copti).Unde mai pui sa auzi oaresce ghicitori si snoave!
    Ca de obicei v-ati intrecut pe voi si va multumesc pentru darnicia cu care impartiti!
    Va imbratisez cu drag!

  • Camelia Vida-Rațiu

    Oooo, draga Ioana, iti tinem lui R. pumnii – sunt absolut convinsa ca se va descurca de minune cu ciorbita si toate cele!

    Multumim mult pentru cuvintele frumoase.
    Va pupicam mult, mult!

  • Anonim

    ei, uite si fusul si cartea si lana si pe M. tare, tare incantata! 🙂 o minunatie!
    Cat de frumos ai impletit activitatile cu acea vizita la muzeu!
    LAna aceea e colorata de tine ??? 🙂

  • Camelia Vida-Rațiu

    Da, Gabriela, intreaga carte e realizata din carton frumos, lucios, dar coperta nu e brosata (fapt care le-a si permis celor care au expediat-o sa o indoaie putin pentru a incapea intr-o cutie, avand in vedere cat de mare este).

    Multumim!

  • andru

    Ce experienta completa ne-ai povestit – cartea, vizita la muzeu, joaca de acasa, toate s-au legat asa de armonios! Voi cauta si eu cartea pentru Una, pare ataaat, atat de frumoasa!

  • Camelia Vida-Rațiu

    Multumim mult, Andru! Tare ma bucur ca iti place joaca noastra!
    Da, cartea este splendida, doar spatiu trebue pentru ea…este uriasa, aproape cat masuta M-ei :))))

    Va pupic mult!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.