Povestea lui Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb (editura Vellant) face parte din colectia “Pasarea maiastra” si pe buna dreptate se intampla acest lucru, deoarece ea atinge perfectiunea, dupa parerea mea. 

Daca iubiti scriitura spumoasa, mucalita a lui Ion Creanga, dar va doriti si o carte de calitate superioara si cu ilustratii senzationale, opriti-va asupra acestui basm scris in anul 1877 si readus la viata in conditii “de poveste”.

Veti descoperi aproape 80 de pagini de carte realizata din carton de cea mai buna calitate, in format mare, cu text original, neabreviat, neadaptat si cu ilustratii fenomenale.

Cristiana Radu, pe care cu totii o cunoastem ca fiind cea care a insufletit la superlativ calatoriile lui Luli printre ierburi si lumina (aici), a reusit sa miste sufletul puiului meu intr-o asemenea masura, incat, de la primirea ei si pana acum doar din ea a cerut sa ii citim! 

A dat laoparte toate carticelele cu zane, balerine, Mos Craciun primite de ziua ei si a cerut cu incapatanare sa-i citim si recitim aceasta carte.

“Vinovate” de aceasta surpriza fantastica sunt tot dragele noastre de la magazinul Merlin (aici), care au obinut pentru M. pana si o dedicatie de o frumusete aproape ireala de la Cristiana Radu. Suntem atat de mandre de ea si nu voi uita niciodata ce explozie de bucurie s-a produs in casuta noastra la descoperirea ei!

Va era dor de graiul lui Creanga? Firul povestii ne este tuturor cunoscut, deci ma gandesc ca mai bine va inveselesc ziua lasandu-va sa cititi un fragment din carte:

[…] Si vorba ceea: La calic slujesti, calic ramai. Cand as da odata peste un stapan cum gandesc eu, n-as sti ce sa fac sa nu-l smintesc. Nu cumva ai trebuinta de sluga, voinice? Cum te vad, semeni a avea seu la rarunchi De ce te scumpesti pentru nimica toata si nu-ti iei o sluga vrednica, ca sa-ti fie mana de ajutor la drum? Locurile astea sunt sugubete; de unde stii cum vine intamplarea, si, Doamne fereste, sa nu-ti cada greu singur. […]

– Ptiu, drace! iaca in ce incurcatura am intrat! Asta-i mai rau decat poftim la masa, zice el. Nici tu sat, nici tu targ, nici tu nimica. de ce mergi inainte, numai peste pustietati dai; parca a pierit samanta omoneasca de pe fata pamantului. Imi pare rau ca n-am luat macar spanul cel de-al doilea cu mine. Daca s-a aruncat in partea mane-sa, ce-i vinovat el? Tata asa a zis, insa la mare nevoie ce-i de facut? vorba ceea: Rau-i cu rau, dar e mai rau far’ de rau. Si tot horhaind el cand pe o carare, cand pe un drum parasit, numai iaca ce iar ii iese Spanul inainte, imbracat altfel si calare pe un cal frumos, si, prefacandu-si glasul, incepe a caina pe fiul craiului […].

Iata si ilustratia mea preferata, ce ma trimite cu gandul la una dintre marile mele pasiuni recente, zanutele din petale de flori presate!

Toate imaginile din carte au forta, dar si o delicatete fenomenala si nu ma mir ca M. a reactionat atat de bine la vederea lor.

Evident, M. a sarit repejor sa o deseneze si ea pe fiica imparatului Ros:

Cu M. de data aceasta am incercat un joc nou, acela de a o lasa sa imagineze de una singura un fir al povestii, luand ca reper doar ilustratiile. Iar dupa o prima lectura, am reluat jocul de-a povestitorul. Nici nu va puteti imagina cata veselie, mirare, entuziasm poate “provoca” o asemenea provocare!

De acum inainte, asa vom proceda in cazul tuturor cartilor cu ilustratii foarte ofertante – ne vom imbogati vocabularul, imaginatia si, nu in ultimul rand, atentia, spiritul de observatie.

Tare mult m-a bucurat “harta” povestii, pictata de Cristiana chiar la inceputul cartii – aceasta stimuleaza foarte mult imaginatia si curiozitatea celui mic.

Sa nu uitam ca aceasta lectura exista si in progama scolara (clasa a X-a, daca nu ma inseala memoria), deci merita din plin sa investim intr-o asemenea carte.

La cat mai multe lecturi frumoase va dorim!

(5 ani)