Edgar Degas
Prezentarea cartii si un micut craft
Chasing Degas (aici) este o carte despre care v-am mai pomenit in articolul cu recomandarile de Craciun/de iarna si alte ocazii speciale (aici) si acum, dupa ce am parcurs-o impreuna cu M. sunt si mai convinsa ca este o carte absolut fantastica, pe care orice copilas pasionat de balet si/sau pictura trebuie sa o aiba.
Calitatea cartii este una exceptionala, iar Eva Montarani reuseste nu doar sa adune in povestea imaginata de ea multi pictori impresionisti, ci face din ilustratiile pe care tot ea le semneaza, o poveste fermecatoare in sine.
Firul epic este unul extrem de simplu (fapt care face ca subiecul sa fie usor de digerat de catre micuti) si totusi, la finele lecturii observam cum am trecut in revista multi pictori impresionisti si elementele caracteristice fiecaruia dintre ei, plus particularitatile inconfundabile ale curentului artistic caruia ii apartin acestia.
Si, chiar daca intamplarea din carte este fictiva, ea este inspirata de picturi de-ale lui Degas, realizate intre anii 1873-1878, in nordul Parisului, nu departe de cladirea Operei, exact acolo unde autoarea cartii plaseaza recitalul balerinelor si implicit, spatiul in care Degas isi va etala talentul artistic.
O micuta balerina alearga prin intreg Parisul in cautarea lui Monsieur Degas, care din greseala a luat gentuta ei, in care se afla tutu-ul de care are nevoie la reprezentatia din acea seara:
It was our last rehearsal before the recital. […]
In my bag I had packed my new tutu. I couldn’t wait to wear it on my big night! […]
I went to my bag so that I could try on the tutu, but when I opened it, I found a big surprise – it was full of Monsieur Degas’ paints! We must have accidentally taken each other’s bag.
“Have you seen Monsieur Degas?” Monsieur Caillebotte asked.
Monsieur Monet pointed at a dot on his canvas. “But of course!” he said. “He’s right here. I saw him walking down the boulevard and added him to my paintings. But he isn’t at the end of the street now, because time passes.” […] “The rain has stopped and the light has changed – I must start a new painting!”
I watched as Monsieur Renoir painted the dancing crowd behind me with short brushstrokes of pure color. […]
He took out the tube of black paint and said very seriously, “Did you know that the color black doesn’t exist in nature?”
“Then what color is my hair?” I asked.
Monsieur Renoir pulled out the other tubes of paint. “Your hair is a touch of red and brown and, yes, a bit of green”, he said.
[…] Once in the sitting room, the model plopped back down lazily in a big blue chair, where a woman continued to paint her. Mary Cassatt used the most beautiful shades of blue. […]
The orchestra began to play, and I leaped onto the stage!
I turned and twirled and jumped. I danced for all the special painters I had met that day, but most of all, I danced for my new friend, Monsieur Degas.
“You certainly were the star of the show tonight,” Monsieur Degas said. Then he handed me his bag of paints. “After today, I think these should belong to you”.
I took the brush and started to swirl and sway. And I watched as the colors danced and pirouetted around me.
Semnul de carte este realizat din fetru, dupa acest tutorial. Ne place la nebunie si il folosim extrem de des!
Carte de colorat
Asa mi-am propus sa ii “predau” M-ei de acum inainte marii pictori: incerc sa asociez o poveste frumoasa cu o carte de colorat si, din care observ, ideea aceasta da rezultate minunate si o incanta tare, tare mult.
Dupa multe tatonari, din multitudinea de carti pe aceasta tema, am ales Edgar Degas Coloring Book(aici) si sunt foarte incantata de ea in primul rand din cauza faptului ca ne ofera activitati pe care M. le poate deja duce singura la bun sfarsit, dar si altele pe care le lasam pentru cand va mai creste, deci o consider o investitie pe termen lung.
Sincer, eu as numi-o carte de activitati, nu doar de colorat, deoarece ne ofera multe provocari.
Spre exemplu, ni se spune asa:
This is how Edgar Degas portrayed himself in 1857 at the age of twenty-three. Why does he look sad?
Would you like to draw him smiling here?
Sau:
Here Degas painted his aunt Laura Bellelli and her family. This picture made the young painter famous!
This is Edgar’s sister Thérèse. You can see the family resemblance in her beautiful eyes.
Edgar also had another sister and two brothers.
What might they have looked like?
Edgar often went to the races. He made some beautiful pictures of horses.
Do you also like to draw and paint horses? Here’s some space for you.
Este pentru prima oara cand M. foloseste culori multiple pentru a reda cat mai fidel modul in care lumina cade pe model. A fost atat de incantata si de mandra de descoperirea pe care a facut-o!
Impressionists Sticker Book
Am reluat aceasta fabuloasa carte, despre care am mai scris si aici – ne ramasesera inca doua pagini pe Degas necompletate, deci le-am savurat din plin pe ele!
M. s-a distrat de minune urmarind si cu lupa detaliile, imaginandu-si tot felul de bebelusi printre tusele lui Degas.
Colaj balerine
Am pliat o coala A 4 si am desenat conturul unei balerine pe ea, dupa care am decupat si am obtinut patru balerine.
Le-am lipit pe un carton de culoare inchisa.
Am pregatit si pentru voi PDF cu balerina, il puteti descarca de aici daca va place.
Apoi, am lasat imaginatia sa zburde, M. a colorat asa cum si-a dorit fetitele, timp in care mami a pregatit materialul pentru tutu-uri.
Am luat fasii de hartie creponata si le-am incretit pe una dintre margini.
Destul de repede a invatat si M. tehnica, dupa care a lipit fustitele obtinute.
Si uite ce amintire frumoasa ne ramane in urma lectiilor pe Degas!
Iarna aceasta noi o vom dedica in special studiului pianului, picturii si baletului. La cursuri de balet, M. viseaza de pe la 4 anisori, cand spunea (aici) ca il va practica doar daca profesoara ei va fi un inger. Ei bine, profesoara am gasit, inger nu…
Aici am fotografiat-o inaintea ultimului curs la care a dorit sa mai mearga, inainte de sarbatori.
Am nevoie de toate rugaciunile din lume ca sa ii redau increderea in ea insasi si curaj pentru a-si depasi fricile legate, ba de tonul pe care se vorbeste, ba pe strigate nejustificate, ba chiar pe violenta fizica din partea unor fetite-colege…
Vreau sa inchei articolul intr-o nota optimista, invitandu-va sa parcurgeti o alta carte splendida despre Degas, de data aceasta in format electronic (o gasiti aici).
Mult spor in toate sa aveti!
(5 ani si 1 luna)
15 Comments
Machete Didactice
Minunat se vede totul! Felicitari pentru o redare asa de clara si aerisita. Cat despre micuta balerina, rabbdare si strans din dinti, pentru ca performanta numai asa se face. Micutele balerine stiu cum este dupa ore istovitoare de repetitii, dupa atatea restrictii alimentare si dupa atata durere la degetele. Insa gustul succesului elimina toate aceste sacrificii ! Ori ca sa stralucesti in lumina rampei, nu se poate fara durere!
Larisa & Iris
Imi pare rau ca nu ati avut o experienta placuta referitor la balet, dar cine stie poate veti intalni pe cineva potivit pana la urma, in schimb lectia este minunata, crafturile superbe la fel si M micuta artista. Exista minim de c-da pe book depository, vad ca au livrare in Romania si chiar free shipping? M-ar tenta acest fel de a invata arta, mult mai aproape de artist. Avem deja Arta pentru copii recomandata de voi si este exact cum ati descris-o. Mult succes micuta balerina.
Lorena
Camelia, M. este un ingeras, asa ca acei copii pe care ne indeamna Iisus sa ii lasam sa vina la El. E atat de dulce, parca scoasa din rai de unde, contrar proverbului, nu e rupta si bataia. Din pacate, rautatile incep de la varste foarte fragede. Sper sa se rezolve totul cu bine, M. sa invete sa ignore ce o deranjeaza, sau sa tina piept, sau pur si simplu sa renunte si sa mai copilareasca in lumea voastra minunata.
Anonim
Activitatile voastre ne inspira, ca intotdeauna 🙂
Micuta balerina are de ales: daca isi doreste foarte mult sa faca balet de pe acum, atunci sa vada cum sa aiba putere sa treaca peste toate cate apar la ora de balet. Daca nu isi doreste asa de mult, mai bine sa renunte.
Dar eu cred ca isi doreste foarte mult si stiu ca mami a incercat sa o ajute cu tot felul de lucruri. Daca exista zane, zana muzicii, etc., sigur exista si o zana a baletului. Oare zana baletului cum poate fi chemata sa ii vina in ajutor si sa ii fie alaturi la fiecare ora, orice ar fi…?
Anonim
Camelia, abia asteptam prezentarea cartii! Am comandat-o si noi pe TBD, dar nu mai era. Am gasit-o pe Amazon, urmeaza s-o comand intr-una din lunile urmatoare. Tare rau imi pare pentru experienta nefericita a M-ei! Mi-au ramas in minte si in suflet cuvintele tale din post-ul aniversar dedicat ei, in care spuneai ca a avut de infruntat de una singura lumea si violenta unor copii, m-am tot intrebat in ce conditii s-ar fi putut petrece asta, dar n-as fi banuit ca asemenea fapte s-ar produce la cursul de balet ( nici nu stiam ca ia cursuri de balet)…Exista si varianta lectiilor individuale, apoi acasa se poate amenaja un mic "studio", un coltisor cu o oglinda maaare unde sa poata exersa cate ceva…Eu asta as face daca as fi in locul tau, m-as replia…Si noi ne pregatim sa incepem sa facem balet, dorinta ei este acerba, si ne-a demonstrat ca poate face fatza fizic dansand mai bine de 2 ore, fara strop de pauza, in noaptea de Revelion. Dar la aspectele mentionate de tine aici nu m-am gandit, si as face bine s-o fac, fiindca si eu am o fetita delicata ca un fluture, si pe dinauntru, si pe dinafara. Va sarutam cu drag, ne sunteti tare dragi! Si va tin pumnii sa reusiti sa transformati experienta neplacuta in ceva cu mult mai potrivit pentru voi si mai frumos! Cu multa dragoste, Dana
Camelia Vida-Rațiu
Dragele mele dragi, va multumesc din suflet pentru cuvintele atat de frumoase, pentru incurajari si sustinere. Iartati-ma ca va raspund tuturor printr-un singur comentariu, nu o fac din lipsa de respect, ci doar din cauza unor neplaceri ce ma bantuie groaznic si ma impiedica sa pot sta ca omul pe scaun :(.
Povestea cu baletul sta cam asa: M. isi dorea acerb sa inceapa cursuri de balet, iar mie mi s-a parut ocazia perfecta pentru socializare, pentru acomodare in grup de copii si in special cu un cadru didactic, altul decat mami. Totul a fost perfect o vreme – in ciuda efortului urias pe care il depunea, cand iesea din sala, tipa de bucurie si nu inceta sa imi multumeasca pentru faptul ca i-am gasit cursul acela.
Insa, intr-o zi, o fetita tare agitata, a calcat-o rau pe mana dreapta, strigandu-i ca s-a asezat pe locul ei. Nu am judecat profesoara, nu am judecat pe nimeni, dar nici nu am tacut – voiam sa ii demonstrez ca trebuie sa ripostezi atunci cand patesti asa ceva… Evident, profesoara a incercat sa-mi strecoare pastila cu: vaiiii, dar M. e atat de sensibila etc etc. Am fost foarte categorica si am rugat-o sa faca distinctie intre doua lucruri: violenta si sensibilitatea. Eu pentru violenta eram atunci acolo si nu avea dreptul sa imi acuze copilul, sa ma faca sa simt ca tot ea ar fi vinovata de nervii si proasta educatie a unora sau altora.
Totusi, acestea fiind spuse intre noi, am continuat sa o duc pe M. la curs. De ce? Pentru ca vreau sa o invat sa nu abandoneze, sa infrunte realitatea s.a.m.d.
Insa, din acel moment, ceva s-a rupt in sufletul puiului meu – poate faptul ca a simtit ca i se face o nedreptate, habar nu am.
Tot ce stiu este ca am incercat absolut tot ce se poate uman face: Andrea, am invocat zana baletului, la sfatul Ralucai am facut joc de rol, Dana, avem "studio" unde cat e ziua de lunga isi exerseaza pasii deja invatati, i-am facut tutu, in care se simte ca o balerina adevarata, am cumparat carti pe tema baletului, dar si pe cea a emotivitatii copiilor, intre sarbatori am urmarit, zile la rand, ore in sir, marile spectacole de balet, care o metamorfozau, pur si simplu.
In concluzie, pasiunea a ramas, dar socul realitatii atat de dure din afara o face sa nu isi mai doreasca acel curs.
Exista o linie atat de fina si de firava intre a-ti sustine copilul din toate puterile si a-l impinge sa faca ceva, chiar si impotriva vointei lui! Daca nu as sti cat de mult iubeste baletul, de mult timp as fi renuntat sa o mai duc, deci sarcina mea este cu atat mai grea – am incercat sa fac tot ce mi-a stat in putinta sa o sustin sa nu isi abandoneze visul, dar se pare ca pentru ea, tonul care face muzica este mult mai important decat as fi crezut eu insami… Ea nu intelege de ce o profesoara "trebuie" sa strige (chiar daca nu striga la ea) si aici ma lasa si pe mine fara cuvinte – ce ii pot eu spune cand eu insami detesc violenta, fie ea si "doar" una verbala?!
Am surprins-o ascunsa in dormitor, plangand si rugandu-se la Dumnezeu sa nu o mai bata copiii, sa fie mai curajoasa, sa poata continua baletul. Cum m-am simtit atunci??? Va puteti singure imagina, am imbatranit 5 ani in cateva minute, iar inima am simtit ca imi sta in loc de durere.
Cam asta e povestea cu baletul nostru si chiar nu stiu ce ne va mai aduce viitorul in privinta lui…
Acum poate intelegeti si de ce am inceput pianul fara profesor – m-am temut atat de mult sa nu treaca printr-o experienta similara si sa ajunga si aceasta pasiune undeva, intr-un sertar, pentru "alta data".
Va pupic mult de tot pe toate si va multumesc din suflet inca o data pentru timpul pe care ni l-ati acordat, pentru grija si atentie!
Camelia Vida-Rațiu
Draga Larisa, pe The Book Depository nu exista comanda minima, iar transportul este gratuit peste tot in lume. Am scris in detaliu cum se pot face comenzi de pe acest site aici: micatelierdecreatie.me/p/cum-cumparam-de-pe-book-depository.html.
Sper sa iti sunt utile informatiile, dar daca mai ai neclaritati, te rog sa nu eziti sa imi scrii.
Va pupic si iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase!
Anonim
Hmmm! Se pare ca si aici am avut experiente identice. Annei mele i-a placut sa mearga la balet enorm, dincolo de cuvinte (ca multor, multor copii) cind brusc, intr-o dupa-amiaza, a hotarit, dupa scoala, ca nu mai vrea sa mearga. Fara comentarii. M-a socat. Eram in drum spre scoala de balet, ca in fiecare luni dupa-amiaza. M-am oprit, am intrebat-o , 'Esti sigura?', a spus 'Da', si ne-am continuat drumul spre casa. Nu o agasez niciodata cu intrebari si intotdeauna da rezultate: raspunsurile vin, sincere si complete. Vazusem eu cu o saptamina inainte, prin geamul usii, ca profesoara 'ii dadea lectii' si din limbajul corpului Annei am stiut atunci si acolo ca nu se simtea deloc confortabil cu metoda folosita. M-a durut inima sa o vad cum asculta concentrata, de parca ar fi facut ceva rau.
Nu am dus-o pe Anna la balet, tap, musical theatre etc pentru ca voiam sa o facem artista, ci pentru ca stiam ca o sa se simta bine, ca o sa o ajute sa se exprime fara inhibitii si altfel, nu doar verbal (ceea ce s-a intimplat), sa se socializeze (asta se intimpla iniante de a incepe scoala primara). De fapt, asta si spun toate prospectele scolilor de balet si dansuri pentru copii. Nici una nu spune 'Adu-ti copilul si ti-l facem artist!'. Daca asta e scopul ascuns al unor parinti, nu stiu.
Oricum, studiile arata clar ca primii ani de viata sint cruciali in dezvoltare si siguranta emotionala. Acum se aseaza piatra de temelie pentru increderea in sine, curaj, lipsa de inhibitii pe care adultii merg sa le invete la universitati si pentru care corporatiile platesc bani grei pentru training. Hilar si ironic. Ironic pentru ca asteptam ca, odata adulti, sa apasam pe un buton si sa devenim increzatori, curajosi etc., si ignoram complet faptul ca toate aceste calitati se dezvolta, matureaza la rindul lor, incepind cu prima zi de viata. Cel putin asa vad eu lucrurile.
In ultimii cinci ani am fost 'condamnata' de foarte multe ori de felul in care imi cresc copilul (inclusiv de catre profesoara de balet la vestea ca Anna a 'hotarit' sa nu mai mearga. Nu i-a placut deloc ideea ca Anna poate lua astfel de decizii, copil fiind. Hmmmm!) Si cind imi expun 'teoria' cum ca e nevoie de muuuuult soare, muuulta apa, sol bun pentru ca o mladita sa creasca dreapta si puternica, ca sa nu se clatine in vint sau furtuna mai tirziu, sa aiba de unde sa isi traga seva in timp de seceta, vad ca nu sint inteleasa, dar criticile inceteaza, ceea ce imi si doresc, de fapt.
Fara falsa modestie, sint mindra ca fetita mea poate la cinci ani sa spuna 'Never mind, mummy!' atunci cind nu mai gasim bilete la un film sau cind ne schimbam planurile de vacanta etc. Radacinile ei sint adinc infipte in pamint si nu conteza ca bate briza mai puternic uneori.
Incheind metafora aici, va doresc multe activitati (vechi si noi) placute in continuare. Vorba Plugusorului, cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune! . 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Draga mea, ai reusit sa spui mult mai clar ceea ce mocneste si in sufletul meu si iti multumesc mult, mult de tot pentru asta.
Si eu am fost socata sa vad stupoarea de pe fata profesoarei atunci cand am i-am spus, negru pe alb, ca pe mine nu ma intereseaza absolut deloc ce "performante" are M. la cursul acesta, ce reuseste sa faca si ce nu, ci ca ma intereseaza sa o stiu intr-un mediu placut, facand o activitate pe care si-o dorea extrem de mult si cam atat…
Rezum totul cu zicala "Omul sfinteste locul", elevii sunt oglinda profesorului, asa cum stie el sa isi gestioneze timpul in care sta in fata lor, asa se comporta si acestia…
Va imbratisam si va dorim multa sanatate si iubire cat cuprinde!
Anonim
Da, se uita ca cei mai buni critici sint copiii. Ei nu se ascund, nu se prefac ca le place ceva sau de cineva doar pentru a salva aparentele.
Laura
Cartea este superba si imi place mult semnul de carte-pantofior, o sa i-l fac si eu Elizei. Craftul cu balerine l-am facut si noi mai demult dar l-am transformat intr-o decoratiune pentru perete. Gasisem un sablon similar cu al tau pe un blog din afara unde se prezenta chiar cartea asta, inca de atunci o am in bookmark, uite: thecraftycrow.net/2011/06/a-book-a-craft-chasing-degas-and-paperdoll-ballerinas.html Iata cum ne-a iesit si noua: frunzalaura.files.wordpress.com/2012/07/dscn2789-medium.jpg
Camelia Vida-Rațiu
Ce frumoase sunt balerinele voastre "acordeon", Laura!
Multumim pentru link-uri!
Alina Neamtu
La multi ani! Fetitele mele merg cu drag la cursuri de balet, la o doamna profesoara adorabila, toti copiii si parinti o iunesc. Este o persoana culta, sensibila si iubeste copiii cu adevarat. Cursurile se tin si la Cercul Militar National, cladirea si incinta sint superbe, liftul cu influente Art Nouveau si liftiera:-). Daca te intereseaza, iti pot da datele de contact. POti veni o sedinta de proba, parintii stau in sala la prima ora.
Camelia Vida-Rațiu
Alina, sunteti tare norocoase!!!
Iti multumesc din suflet, din pacate, noi nu locuim in Bucuresti :((((((.
Va imbratisam cu mare, mare drag si va uram la cat mai multe lectii superbe de balet.
Alina Neamtu
"Copiii si parintii". Scuzati graba.