Invatam despre Mexic

La sfarsitul saptamanii trecute, la invitatia prietenei M-ei, L., am asistat la o seara mexicana, organizata la Muzeul Judetean de Arta din orasul nostru.

Ghid ne-a fost simpaticul Ramon, care ne-a purtat prin cultura, istoria, flora si fauna, societatea, traditiile si obiceiurile mexicane cu mult umor, dar si emotie.

Poate ca sunteti curiosi cum ne-am pregatit noi pentru aceasta intalnire.

Ei bine, am inceput cu Ghid de calatorie. Tot ce trebuie sa stii despre tarile lumii (editura Litera), o carte plina-plina de informatii despre o groaza de tari ale lumii.

De pe pagina destinata Mexicului, am invatat cum se spune “Buna ziua” in spaniola, care este steagul Mexicului, de ce este celebra palarie mexicana atat de necesara in aceasta tara, cand se sarbatoreste Ziua Mortilor si cum anume, ce este un Axolotl, o piñata, un Chihuahua, faptul ca Ciudad de Mexico se scufunda anual cu 10 cm si, nu in ultimul rand, povestea piramidei mayase cu 365 de trepte, Chichén Itzá, una dintre cele 7 Noi Minuni ale Lumii.

Si, daca tot am invatat despre piramida, am citit din cartea Constructii monumentale (editura Litera), paginile destinate imperiilor ameriane timpurii.

Din cartea Colour and Art. More Scenes of Wonder, am ales pagina destinata templului maias, iar M. a colorat-o, aruncand cate o privire inspre figurina “Templul inscriptiilor”, din setul Sarafi ltd, Cladiri celebre.

Am urmarit acest film despre templele pierdute:

Am rugat-o pe M. sa selecteze, din pachetul de carti de joc “Pacalici” (aici), cele doua carti ce reprezinta mexicanul si mexicanca. Le-am analizat imbracamintea si ne-am bucurat ochii cu explozia de culoare ce se regaseste in ea.

Apoi, am ascultat un celebru cantex mexican, ce lui mami ii placea la nebunie cand era micuta, Cucurrucucu Paloma:

Am invatat si ce e acela dansul palariei si am facut uz de micutul maracas cu motive mexicane, pe care i l-am cumparat M-ei cu mult timp in urma, tocmai pentru o asemenea lectioara:

Am inclus si un exercitiu de scriere in aceasta lectie. De vreme ce am studiat Mexicul, am exersat scrierea lui pe fise descarcate de aici.

Da la dans, am trecut la pictura. Am studiat-o pe Frida Kahlo, a carei viata nu a fost deloc usoara si a carei opera ne fascineaza fie ca suntem copii sau adulti.

Pentru a ma documenta temeinic, eu am citit cartea Frida Kahlo (Christina Burrus, editura Univers), iar M-ei i-am lecturat Frida Kahlo: The Artist Who Painted Herself. 

V-o recomand cu multa caldura, este scrisa special pentru copii si mi se pare foarte echilibrat gandita: pastreaza din dramele prin care a trecut Frida si chiar si din “ciudatul” care o caracterizeaza ca artist plastic, insa are grija sa elimine detalii sau imagini care i-ar zgudui pe cei mici extrem de mult sufleteste.

Cartea este scrisa sub forma unui proiect de scoala, semnat de micuta Frieda, care se hotaraste sa faca o lucrare pe tema Frida Kahlo.

Impreuna cu aceasta micuta eleva, descoperim unde si in ce familie s-a nascut Frida Kahlo, cum a pictat ea arborele genealogic al familiei, cum s-a imbolnavit de poliomielita la varsta e 6 anisori si a stat in pat timp de un an.

Ce eforturi au facut parintii ei pentru a o pune pe picioare, cat a suferit din cauza izolarii si ulterior din cauza faptului ca unul dintre picioare i-a ramas mai subtire decat celalalt (motiv pentru care a purtat toata viata fuste lungi), cum la 18 ani are un accident cumplit de autobuz si ramane iarasi imobilizata la pat, cu dureri cumplite toata viata. Acest stat in pat o “arunca” in bratele picturii – mama ei plaseaza deasupra patului ei, pe baldachin, o oglinda mare, in care Frida se vede cat e ziua de lunga. Asa incepe ea sa isi picteze autoportretul.

Cat de greu o fi sa pictezi pe orizontala? Este o intrebare la care trebuie sa reflectam cu totii. Si mai trebuie sa pastram in minte faptul ca aceasta femeie, atat de bolnava si chinuita intreaga viata, era tot timpul imbracata si “dichisita” (cum spune M.), precum o vedem in tablouri. Niciodata nu s-a neglijat, niciodata nu a lasat boala sa ii fure frumusetea!

Pe copii ii va fascina povestea casei ei vopsita intr-un albastru intens, “azul anil”, curtea si gradina in care misunau in voie o multime de animale (de la un pui de caprioara, la papagali, pisici, caini, maimute si tot felul de pasari).

Nu mai putin interesanta este povestea din spatele sprancenelor Fridei, pe care ea le picta unite si groase ca sa semene cu aripile deschide ale unei pasari! Ce simbol fantastic pentru dorinta de a zbura, de a se putea ridica din patul si ulterior din scaunul cu rotile, nu-i asa?

Frida iubea sarbatorile, in special pe ea numita Ziua Mortilor (sarbatorita pe 1 si 2 noiembrie), o zi in care se gateste pentru cei plecati dintre noi. Cu lux de amanunte aflam cum facea Frida aceste pregatiri, cum impodobea masa in memoria parintilor ei si cum le gatea mancarurile preferate ale acestora.

Am incercat si noi sa o pictam pe Frida Kahlo, urmand indicatiile din acest tutorial.

Mami a trasat contururile, iar M. s-a ocupat de pictatul intregii suprafete.

Ca o recapitulare a celor invatate anterior, am realizat o fisa de lucru inspirata de acest articol, fisa in care am scris motivul pentru care sprancenele ei sunt pictate precum aripile unei pasari, motivul pentru care nu zambeste in niciunul dintre tablourile sale, faptul ca in mai toate lucrarile sale se picteaza pana la talie, dar si faptul ca ochii ei te privesc fix intotdeauna.

Ne-am incheiat aventura mexicana lipind “viza” in pasaportul nostru de jucarie (aici), care incetisor prinde tot mai multa culoare.

O zi superba va dorim!

(5 ani si 5 luni)