Birdwatching (invatam despre pasari) – 2
Micut ornitolog
De zile intregi urmarim o familie de berze, care si-au facut cuibul pe un stalp de telegraf. Cei de la Wildlife Romania au plasat o camera video ce ne permite sa vedem (aici), in timp real, tot ceea ce fac frumoasele pasari!
La 6 dimineata, M. fuge sa vada daca s-au trezit, daca mamica le-a facut puilor toaleta, daca taticul le-a adus papica, iar seara cu greu se desparte de ei pentru a merge la culcare.
Putem studia de aproape corpul berzei, dar si comportamentul ei – pana acum am vazut cum parintii le aduc puilor de mancare si de baut, cum isi fac toaleta dimineata si seara si cum ajusteaza in permanenta cuibul, cum doarme mamica intr-un singur picior pe parcursul intregii nopti, dar i-am urmarit si cu sufletul la gura pe timpul unei furtuni si am tremurat la gandul ca pot sa cada din cuibul care se zgaltaia ca la cutremur. Daca ati sti cum s-a asezat mamica-barza (a fost si singura data cand am vazut-o stand jos) si si-a intins aripa peste puiuti ca sa ii fereasca de ploaie!
Asteptam cu asa mare nerabdare momentul in care puii vor invata sa zboare!!!
Iar cand suntem pe afara, ne-am obisnuit sa luam ne luam in serios rolul de ornitolog, dupa cum se vede.
I-am facut M-ei fise de observatie, pe care le completeaza ori de cate ori observa vreo pasare si vad ca, incet-incet, cunostintele ei incep sa se acumuleze frumos.
Aici am observat o mierla si un mierloi, precum si un porumbel.
Am pus in aplicare toate cunostintele pe care le-am acumulat pana in momentul de fata din cartea “Birdwatching” si au rezultat povesti frumoase si interesante referitoare la penaj, cioc, cantecul mierlei s.a.m.d.
Pasarile pe continente
Stiti deja cat de mult imi plac mie figurinele de la Safari ltd! Le gasesc extrem de utile, frumoase, practice si educative, deci am topait de fericire in momentul in care am reusit sa achizitionez cele doua seturi, Pasari si Pasari exotice.
Pentru ca M-ei sa-i fie mai usor sa le identifice, am facut micute “etichete”, pe care am scris, in romana, numele pasarii, iar pe spate, locul in care traieste. Acum, fiecare pasare are legata de un piciorus o astfel de eticheta, iar M. se simte mai in largul ei si mai indepententa atunci cand se joaca cu ele.
Sunt ataaat de frumoase, detaliile sunt senzationale, iar micuta mea nu se opreste din pupacitul lor (pentru pitulicea galbena a facut o mare pasiune).
Am rugat-o sa dea toate piesele de puzzle jos de pe harta Janod si sa aseze pasarile acolo unde le este casuta.
Ciocurile pasarilor
Am evidentiat continentele pe care traiesc cele mai multe pasari, cele mai colorate, dar am facut si un exercitiu de studiu al tipului de cioc pe care il au acestea.
Dupa ce in “Birdwatching” am tot citit pe aceasta tema, acum a venit vremea unor concluzii. De mare ajutor mi-au fost aceste fise montessoriene printabile, pe care vi le recomand cu drag.
Penajul pasarilor
Am dus informatiile din carte mai departe si am urmarit, cu ajutorul acestor fise, diferenta uriasa intre penajul femelelor si al masculilor pasari.
Pretend play
In cazul M-ei, joaca de-a magazinul are rezultate nemaipomenite – tot servind “clienti” aflati in cautare de pasari, a invatat rapid sa deosebeasca toate figurinele-pasari, le-a invatat numele si zonele in care habiteaza.
Puzzle
Am reluat si puzzle-ul in straturi, pe care M. il foloseste de mult timp, dar de care nu se satura niciodata.
Cuib de pasarele – craft
Am realizat un cuib de pasari urmand pasii din video-tutorial.
Doar ca noi ni l-am dorit in miniatura, deci in loc sa folosim o farfurie de unica folosinta, am realizat cuibul dintr-un cerc micut de carton.
Pe spate i-am lipit un magnet micut si acum avem pe frigider un cuib cu doi puiuti frumosi si tare, tare pufosi.
Pasarele din fetru
Ne-am jucat zilele acestea mult si cu pasarile cusute de mami din fetru, iar M. a purtat agrafe pe care si voi le puteti realiza pentru micutele voastre (dupa un tutorial precumacesta).
Muzica buna si o pasare diafana
Cel de-al doilea craft l-am realizat pe un fundal sonor fabulos, “The Lark Ascending”, o simfonie scrisa de Ralph Vaughan Williams, pe care noi o iubim de nu se mai poate!
Am printat, pe carton,aceasta pasare, iar M. a lipit resturi ramase in urma ascutirii creioanelor.
Ador rezultatul! Modul in care “penele” par a se aseza in straturi mi-a depasit orice asteptare.
Carti de colorat
Mi-am amintit si de cartea The Usborne Big Book of Drawing and Doodling, din care stiam ca ne ramasesera neterminate cateva proiecte pe tema pasarilor, iar M. s-a pus serios pe colorat si desenat:
Ultima recomandare pe ziua de azi este o carte de colorat pasarile, Birds to Colour, care urmeaza sa ajunga in curand si la noi, si care spun eu, va rotunji minunat studiul nostru despre parasi (cel putin pe acest sezon).
Multa joaca frumoasa va dorim!
(5 ani si 7 luni)
2 Comments
Unknown
Cat de frumos invatati! Si sunt sigura ca M. asimileaza cunostinte foarte foarte multe prin acest mod. Asta o stiu din experienta. Victoria la 2 anisori si 11 luni stie ca vrabiuta mama nu are pene negre la piept, iar vrabioul tata are pieptul negru. Aceste informatii le-a prins rapid in timp ce noi doua "vorbeam" (ciripind ) cu vrabiutile la balcon. Pitica mea radea atat de tare cand una din vrabiute ii raspundea :). Adora flamingo si le admira cu atat entuziasm la fiecare vizita la gradina zoologica. Stie ca flamingo are culoarea roz pentru ca papa criveti si ca doarme cu ochii deschisi si intr-un picior (din minienciclopedia Larousse "Noapte Buna"). Primavara aceasta a urmarit o familia de grauri care si-au facut cuibul aproape de balconul nostru. A vazut cum mama graur aducea mancare. Si in fiecare dimineata se trezea si mergea la balcon sa vada ce face mama graur :). Am avut si o alta surpriza placuta primavera – vara aceasta, sa vedem ciocanitoara cum ciocaneste intr-un copacel de corcoduse aflat in apropierea casutei noastre. In fiecare dimineata Victoria verifica cat de mare e gaura scobita de ciocanitoare si mergea incet incet pe langa copacel sa nu sperie ciocanitoarea. Adevaru e ca in timp ciocanitoarea s-a "imprietenit' cu noi :). Acum, recunoaste cu usurinta zgomotul pe care il face ciocanitoarea atunci cand bate in copac. Si in parc imi atrage imediat atentia ca prin apropiere e o ciocanitoare :). V. adora cum canta mierlele si de multe ori ma roaga sa mergem dimineata in parc (cand inca nu este aglomerat ) ca ea sa poata asculta in liniste mierlele :). La inceput, confunda graurul cu mierla, in timp a vazut ca mierla are ciocul galben si arata un pic altfel :). Sincer, vazand-o cat de frumos invata din natura si prin joaca mi se face atat de frica de scoala, unde mi-o imaginez ca sta fortata intr-o bancuta si obligata sa invete niste notiuni poate mai putin interesante pentru ea. Daca la gradinita am refuzat definitiv, cu scoala inca nu stim cum va fi :(. Dar gandul ca ea sa mearga la scoala ma sperie din ce in ce mai mult, poate sunt prea exagerata….
Camelia Vida-Rațiu
Svetlana, esti una dintre mamicile pe care le respect si iubesc mult. Ma emotionezi cu vorbele tale de fiecare data si iti sunt tare recunoscatoare pentru asta!
Da, asa ar fi ideal sa invete copiii nostri, of, pentru mine ar fi Raiul pe pamanat si tu stii asta.
Ma ingrozesc si eu cand ma gandesc la scoala :((((.
Va pupic mult. Sa ne rugam sa ne dea Dumnezeu gandul cel bun, sa facem alegerile cele mai potrivite si corecte pentru puiutii nostri.