Oul – Montessori

Oul-Montessori

Saptamana trecuta ne-am distrat copios cu experimentul nostru, cu oul saltaret, sau mai precis, oul care ramasese fara coaja si va spuneam tot atunci ca pregatesc si pentru duminica aceasta ceva cel putin la fel de interesant… 

Mi-am dorit sa facem mai mult decat atat…sa invatam cate ceva despre ou, cu atat mai mult cu cat ieri am invatat despre Matrioska si puteam foarte frumos lega cele doua activitati, povestindu-i despre “ciubareala” in burtica mamei.

Cel mai potrivit pentru acest lucru mi s-a parut materialul Montessori, cartonasele cu partile componente ale oului, pe care le-am printat, laminat si decupat. Iar drept material “didactic” am folosit un ou fiert tare, un ou nefiert si oul care a stat timp de 5 zile in otet.

Am spart, in paralel, oul nefiert si pe cel fiert, am lasat-o pe M. sa il decojeasca pe cel fiert, sa observe coaja ambelor oua si sa caute cartonasul ce descria aceasta parte a lor. 

Apoi, a gasit membrana (in cazul oului fiert), albusul: a analizat diferenta dintre cel fiert si cel nefiert si de fiecare data, a cautat cartonasul cu aceasta parte a oului. Am repetat acesti pasi pana cand am epuizat toate cartonasele Montessori. 

La fiecare etapa parcursa, ii aratam M. cate o fotografie din albumul Annei Geddes (despre care am scris si ieri, aici), in care tematica principala a acestuia este exact cea legata de ou!

Pentru partea de coaja, am ales fotografiile acestea:

Pentru partea de membrana, am ales:

Pentru albus (de ou fiert) am ales:

Oul fara coaja

De data aceasta am tinut oul in otet de marti, otet pe care nu l-am schimbat zilnic, cum am facut data trecuta (in total de 2 ori l-am schimbat). De data aceasta am pus in otet vopsea de oua galbena (imi ramasese de la Pasti) deoarece voiam ca, datorita contrastului, sa vedem, cat mai bine posibil, reziduurile ramase din coaja “dizolvata”. 

Azi, oul arata asa, iar reziduurile se vad foarte bine…mi-a fost mult mai usor sa o conving pe M. de faptul ca otetul “a atacat” atat de tare coaja si a macinat-o, incat aceasta a disparut cu totul de pe suprafata oului. A si crescut considerabil in dimensiuni (se poate usor remarca, in prima poza, diferenta dintre el si celelalte 2 oua).

De data aceasta, am apucat sa si filmam procesul…

Pentru acest ou, care era complet transparent, gumos, elastic, dupa cum ati putut vedea, am ales din albumul  Annei Geddes urmatoarele fotografii (pot spune ca aceste asocieri au incantat-o pe M. aproape la fel de mult ca experimentul in sine!):