Elefantii (1)
Pentru lectia aceasta ma pregatesc psihic din primavara, cand am cumparat Cartea cu elefanti, de care ne-am indragostit in primele secunde de la achizitionarea ei! Este o tema pe care o iubim, cu atat mai mult cu cat S., matusica draga a M-ei este absolut innebunita dupa elefantei de cand o stim.
Microbul acesta incet, incet ne-a patruns si noua in suflete, indragim si noi aceste creaturi extrem de mult, motiv pentru care am strans multe materiale de studiu si am decis sa le impartim in doua, sa le dedicam doua zile intregi…
Cartonasele Montessori
Asa ne-am inceput lectia de azi, iar pentru ele trebuie sa-i multumim Adinei din suflet.
Cartea cu elefanti
Dupa cartonase a urmat preferata mea, Cartea cu elefanti, despre care as putea vorbi o zi intreaga fara oprire! Este o carte aparuta la editura Art, in care gasiti 80 de fotografii color, realizate de renumitul folograf profesionist al naturii, Steve Bloom, cu text de David Henry Wilson, scurt si cuprinzator, tare dragalas, cu umor si pe intelesul celor mici. La elefant.ro o gasiti la un pret de neimaginat (pretul la editura Art e de 50 ron). Imi place in mod deosebit felul in care explica termeni precum greutatea sau inaltimea elefantilor:
“Cei mai mari pot atinge o intaltime de 3,66 metri, ceea ce inseamna de doua ori mai mult decat inaltimea unui om, si pot cantari pana la sapte tone, adica de sapte ori mai mult decat masina familiei tale.”
Cartea e impartita pe cinci capitole: Trompele, coltii si cozile; Familia si prietenii; Din zori si pana-n seara; Elefantii si oamenii; Elefantii si alte animale.
Am scos fragmente si imagini (doar din cateva capitole), ce sper sa va faca pofta mare de…elefantei!
In prima parte am invatat ceva ce nici macar mami nu stia, si anume sa facem diferenta dintre un elefant african si unul asiatic:
“Spatele elefantului african se curbeaza in jos la jumatate, in vreme ce spatele elefantului asiatic este bombat, formand un fel de cocoasa.
Elefantul asiatic are capul mai mare decat cel african si are in crestet o ridicatura proeminenta. Elefantul african insa are urechile mult mai mari decat cel asiatic.
Cel african are patru degete la picioarele din fata si trei la cele din spate, pe cand cel asiatic are cinci, respectiv patru. Tu cate degete ai la picioare?
Elefantul african are doua degete in varful trompei, pe cand cel asiatic are doar unul. Elefantii se folosesc de aceste degete pentru a apuca diferite lucruri.
Elefantii africani sunt mult mai mari decat cei asiatici.”
“Cu ajutorul trompei, elefantul poate ridica un copac, poate culege o aluna, poate sa imbratiseze, sa faca dus si chiar sa respire sub apa.”
“Esti dreptaci sau stangaci? Elefantii se folosesc fie mai mult de coltul stang, fie de cel drept, asa ca, de multe ori, unul se toceste mai repede. Multi colti se si rup, mai ales ai masculilor care se lupta.”
“Iti poti da seama ca acesta este un elefant african dupa urechile foarte mari pe care le are. Forma lor este forma continentului Africa, in vreme ce urechile elefantului asiatic seamana putin cu harta Indiei.”
Si pentru ca am aflat aceasta particularitate, am inceput sa studiem cu atentie elefantelul pe care il aveam noi cumparat (Safarii ltd, aici gasiti o multime, eu ma imbolnavesc de-a dreptul cand le vad, pe toate le-as vrea in lectiile noastre). Ne-am dat seama ca ceea ce avem noi este un elefant asiatic.
M. a adus repejor globul Montessori si am comparat urechile: asa e, urechile unui elefant african seamana cu Africa!
Atlasul pe care l-am folosit este aparut la editura Gama si se numeste Primul meu atlas ilustrat al animalelor (animale pe care le gasiti frumos grupate pe fiecare continent in parte; M-ei pare sa-i placa mult dupa experienta de azi). In toata euforia aceasta a primului atlas rasfoit, vazand cate animale sunt reprezentate, si-a dorit sa aduca si girafa si maimutica (tot Safari ltd), cumparate pe cand era foarte mica si invatam animalutele (dar acum incep sa aiba cea mai mare utilitate, e drept). Am asezat aici si elefantul nostru, chiar daca nu este unul african, dar nu am putut-o convinge pe M. sa il desparta de girafa si maimutica.
“Elefantii au picioare foarte caraghioase. Nu li se vad degetele. Li se vad doar unghiile care ies dintr-o pernuta groasa de carne. Pernuta ii ajuta sa paseasca in siguranta pe orice fel de pamant si sa se deplaseze fara zgomot. Se misca intr-asa o liniste incat nu il auzi pe unul care tocmai a trecut pe strada ta. Ia uita-te pe fereastra. Mai e acolo?”
M. a fost atat de impresionata de diferenta de marime intre urma pasului unui elefant si cea a unui om!
“Desi pielea pare aspra si tare, e de fapt foarte moale si de aceea elefantii se protejeaza de soare cu noroi si praf. Puii incearca sa stea in umbra mamei pentru a nu fi arsi de soare.” Fotografia in care intreaga familie de elefanti este invelita complet in noroi, de parca ar fi niste figurine uriase de ciocolata, este preferata noastra inca din momentul in care am cumparat cartea!
“Elefantilor le place sa se si joace!”
“Cand soarele se incinge tare, elefantii trag un pui de somn la umbra (daca pot gasi asa ceva) sau fac o baie. Elefantii sunt foarte buni inotatori.”
“Din fericire, elefantii nu au multi dusmani. Daca si tu ai fi la fel de mare ca ei, nu ai avea nici tu prea multi. Dar, uneori, un elefant batran si bolnav sau un pui s-ar putea indeparta de turma, iar atunci ar fi atacat de lei, tigri sau de hiene. Restul turmei va veni sa il salveze daca va putea.”
In concluzie, este o carte fenonenala, calda (cum rar am mai vazut), pe care nu poti sa nu o indragesti, fotografiile sunt absolut fantastice, iar textul numai bun pentru un copil. Iata cum se incheie:
“Elefantii sunt foarte inteligeti si, de obicei, foarte blanzi. Au amintiri de lunga durata, sentimente profunde si multa dragoste pentru familie si prieteni. Nu vaneaza alte animale, pot fi dresati pentru a-i ajuta pe oameni si au aceleasi suisuri si coborasuri in viata pe care le avem si noi. Acum o suta de ani, existau aproape 10 milioane de elefanti, dar astazi mai sunt doar 500.000. Trebuie sa-i protejam.”
Va spuneam la inceputul articolului faptul ca si eu am ajuns sa iubesc elefanteii datorita pasiunii surorii mele pentru ei, iar iubirea pe care le-o port cred ca am exprimat-o cel mai bine atunci cand i-am realizat acest pandant minuscul (pe care il iubesc cel mai mult dintre toti elefanteii modelati de mine):
Pentru ca sunt sigura ca mai sunt multi iubitori de elefantei, am pregatit cartonase Montessori, in limba romana, pe care le puteti descarca de aici (varianta colorata), iar de aici (varianta alb-negru, pe care urmeaza micutul vostru sa o coloreze). Daca va tenteaza mai mult o varianta in engleza, o gasiti aici.
Maine va dam intalnire la o noua lectie despre elefanti, va asteptam cu drag!
(3 ani si 10 luni)
9 Comments
ajnanina
mi-ai adus aminte de poezia mea preferata de cand eram mica… 🙂
metemorfoze.blogspot.ro/2009/01/exercitiu-de-empatie.html
Camelia Vida-Rațiu
O, multumim din suflet, ce frumoasa e! O parcurgem maine, in partea a doua a lectiei noastre. O seara frumoasa!
Anonim
elefanti, elefanti…ii auzim cum tropaie pana la noi :)Foarte frumoasa lectia voastra..de-abia asteptam partea a doua.
in fara de Dumbo :), este un alt desen animat, superb si emotionant BLue Elephant (poate il gasiti)..sigur i-ar placea M-ei (si lui D., care este un sensibil, i-a placut tare mult).
Chiar, cat de ieftina este cartea la libr. elefant….am trecut-o si noi pe lista!! Multumim!!
Camelia Vida-Rațiu
Hihihi, Coca, si eu am invatat ieri faptul ca elefantii sunt extrem de silentiosi, de fapt, dar metaforic e bine ca ii auziti, inseamna ca va cheama si pe voi la joaca!
Sa cumparati neaparat cartea, e foarte ieftina la elefant.ro pentru ce valoare are. Noi mergeam in parc in ziua aceea…ne-am oprit la librarie, unde era la reducere, la 15 ron, invelita in folie…nu puteam vedea interiorul, si tot am cumparat-o cand am vazut folografiile de pe coperti. Mi-am spus ca la banii aceia si doar pentru fotografiile surprinse in gen National Geografic merita. Am ajuns in parc, am rupt amandoua folia cu o nerabdare pe care nu o pot descire si…am stat muuuuult timp sa studiem, fascinate, elefanteii, uitand cu totul pentru ce veniseram in parc. Cam acest efect il are, deci merita!
Camelia Vida-Rațiu
Micutei mele ii place enorm poezia, ne dai voie sa o preluam pe blog in postarea noastra de azi? Multumesc mult!!!
andru
Când am citit titlul postării tale și mie mi-a fugit gândul la textul ăsta, care mi-a plăcut foarte tare. Noi l-am găsit în cărțile reeditate ale Constanței Buzea – ascred.ro/magazin/item.asp?id=44&name=C_.
Nu cred că editura oferă un preview bun, dar ilustrațiile sunt absolut ne-mai-po-me-ni-te, va trebui să mă credeți pe cuvânt! Întreg setul de cărticele e fabulos, pentru că-s pe vârste – Carticica de doi ani, Carticica de trei ani etc., până la 6 ani – cred că sunt și-un cadou tare potrivit pentru copii.
Camelia Vida-Rațiu
Vai, e clar! Vom face o a treia zi de elefantei, asa se pare :)))).
Multumesc din suflet, neaparat trebuie sa o cumpar!!!
andru
:)) Trei zile, ca-n basme!
Și Una a fost tare impresionată de cartea cu elefanți, mai ales de partea în care se vorbește despre cât sunt ei de atașați unii de ceilalți.
Camelia Vida-Rațiu
:)))) Da, chiar asa. Poate cumparam materialul nou pentru sarbatori si revenim atunci cu o lectie (sa apuce sa i se faca dor de elefantei).