Omiduta Hermie

Cu cata emotie l-am asteptat si primit pe Hermie in casuta noastra! 

L-am descoperit datorita dragilor nostri ursuleti nazdravani, care l-au prezentat atat de frumos si au gandit activitati atat de frumoase pe marginea acestor doua carti (aici si aici), incat am dorit cu ardoare sa le cumpar si eu.

Entuziasmul ce insoteste articolul meu de fata l-am molipsit de la M., care e innebunita dupa tot ceea ce scrie Max Lucado, pe care poate vi-l amintiti ca fiind “parintele” lui Pancinello, simpaticul personaj principal din carti precum Esti pretios sau Cel mai minunat dar.

In prezent, pe piata din Romania, exista doar doua carti cu aceasta omiduta si prietenii ei: Hermie, o simpla omida si Hermie. Dumnezeu ma asculta cand ma rog, dar sper din tot sufletul ca editura Elpis va continua seria acestor minunate carti! 

Sugestia mea este sa cumparati ambele volume deodata – cei mici se indragostesc iremediabil de Hermie si, daca aveti un pui la sufletul caruia omiduta va merge la fel de repede ca la al micutei mele, e bine sa le aveti pe amandoua cumparate de la bun inceput. Eu le-am achizitionat de pe Kerigma.ro  (aici si aici).

Pe prima i-am citit-o eu, iar cand a primit-o pe cea de-a doua, a tipat si topait cuprinsa de o fericire ce m-a emotionat mult si pe mine. Nu lasa pe nimeni sa puna mana pe carte, a citit-o de una singura din scoarta in scoarta, dupa care a inceput sa planga dupa noi carticele cu Hermie…

Daca tineti minte, am recomandat aceste carti si in articolul destinat boboceilor intr-ale cititului in limba romana (acesta). Textul este mai usor de urmarit decat in cazul seriei cu Pancinello, este mai aerisit si mai putin intesat de metafore, fontul este unul suficient de mare incat sa nu le creeze micutilor cititori probleme, ilustratiile semnate Daniel Howarth explodeaza de culoare, de viata si speranta, iar traducerea Mihaelei Moza este impecabila.

Hermie. Dumnezeu ma asculta cand ma rog

Ce se intampla atunci cand toti prietenii lui Hermie sunt prea ocupati pentru a-l ajuta sa-i salveze furnicutului Antonio piciorusul prins sub un pietroi?

Era o zi placuta in gradina. Soarele stralucea. Toate insectele erau ocupate.

Si Hermie? Hermie se grabea. De-abia astepta sa ajunga la casa Bunicii-omida. Ea ii facea limonada lui preferata, cu frunze de menta! […]

Hermie tasni dupa colt. Apoi cobori dealul ca o sageata si … se opri. Prietenul lui, Antonio, din neamul furnicilor, era ingenuncheat in mijlocul potecii. Piciorul i se prinsese sub un pietroi. […]

– Pitra asta uriasa imi bloca poteca, spuse Antonio. Am incercat sa o dau la o parte din drum. Dar mi-a venit peste picior. Auuuu! Ma doare!

Hermie se opinti sa impinga pietroiul. Dar acesta nu voia sa se miste deloc.

– Ma duc dupa ajutoare, ii spuse Hermie prietenului sau.

Atunci cand realizeaza ca toata lumea e prea ocupata pentru a-i sari lui Antonio in ajutor, Hermie aude o voce cunoscuta si blanda.

– Hermie. Sunt Eu Dumnezeu.

– Da, Doamne. Sunt aici. Si, scuza-ma, dar ma grabesc. Trebuie sa gasesc pe cineva care sa-mi ajute prietenul. E intr-o incurcatura si nu gasesc pe nimeni care sa ma ajute. Nici macar nu vor sa ma asculte.

– Hermie.

– Da?

– Eu te ascult. Te-am ascultat toata ziua. Ai fugit prin toata gradina cerandu-le altora sa te ajute. Dar Mie nu mi-ai cerut, spuse Dumnezeu. […]

– E in regula, Hermie. Doar aminteste-ti ca Eu te ascult intotdeauna cand te rogi.

Acesta este miezul povestii lui Hermie – alaturi de micutul personaj atat de simpatic, copiii nostri inteleg cat de mult bine le face rugaciunea. 

Eu am vazut o mare schimbare in M. atunci cand am citit povestile cu Pancinello, iar acum, prin exemplul lui Hermie, observ ca intelege si mai bine seminificatia rugaciunii.

Povestea se incheie frumos de tot, cu salvarea lui Antonio si cu multe invataminte de luat aminte.

Hermie, o simpla omida

Da, Hermie este o omida simpla, ca si Viermisor, bunul sau prieten. 

Ei sunt fascinati de fluturii superbi pe care ii vad zburand deasupra lor, de forta furnicutului Antonio, de punctele negre, perfect rotunde ale buburuzei Luci sau de casuta atat de comfortabila a melcului!

Unele omizi au puncte. Nu si Hermie. Unele omizi au dungi. Nu si Hermie. El n-avea decat o piele moale si verde, cativa pistrui si nenumarate picioare. Hermie era o simpla omida. 

Totusi, Hermie facea un lucru neobisnuit. Vorbea cu Dumnezeu. Vorbea cu El despre tot felul de lucruri. Si Dumnezeu vorbea cu Hermie.

Bineinteles, nu-L putea auzi vorbind cu voce tare. Dumnezeu ii vorbea lui Hermie, in inima. […]

– Doamne, de ce m-ai facut asa de simplu? Alte omizi au dungi. Unele au puncte. Chiar am vazut una care avea si dungi si puncte. Dar eu? Eu n-am nimic. Eu sunt doar … Hermie.

Raspunsul la intrebarile lui Hermie si ale lui Viermisor este intotdeauna acelasi:

– Tineti minte, le-a spus Dumnezeu, va iubesc pe amandoi exact asa cum sunteti. Dar voi sunteti mai mult decat atat.

Dupa multa, multa asteptare, dupa o perioada de intrebari, de indoiala alternata cu incredere, pe Hermie il cuprinde o oboseala sfasietoare si cade intr-un somn adanc, asta dupa ce prietenul sau, Viermisor, il inveleste intr-o frunza placuta si moale.

Surpriza de care are parte la trezire este uriasa:

Aripile i se deschisera cu o falfaire! Aripi pe care nici nu stia ca le are. Erau minunate, mari, colorate, cu desene frumoase. Si erau ale lui. […]

In acel moment, Hermie isi dadu seama de ceea ce facuse Dumnezeu. Acum intelesese.

Dumnezeu il crease deosebit, si pe dinauntru, si pe dinafara.

Vanzand cat de mult il iubeste pe Hermie, m-am straduit sa-i confectionez M-ei o figurina din argila, un Hermie, pe care il pupaceste intr-una, il “hraneste” si caruia ii vorbeste ca unui prieten drag si apropiat.

Activitatile noastre pe aceasta tema s-au incheiat prin desenat fluturasi dupa propria imaginatie a M-ei si prin colorat fisele printate de aici.

Va recomand cu mare caldura aceste carticele din mai multe motive: ii initiaza pe micuti in tainele rugaciunii, ii motiveaza sa fie multumiti de ceea ce sunt, de modul in care au fost lasati pe pamant si nu in ultimul rand, personajele, lectura ii vor captiva intr-o asemenea masura, incat nici nu vor realiza ca citesc de unii singuri.

O zi cu soare si numai bucurii sa aveti!

(4 ani si 11 luni)