Spargatorul de nuci si Regele Soarecilor

Prezentarea cartii

De la o vreme incoace am tot citit carticele pe tema “Spargatorului de nuci”, dar varianta neabreviata, originala, scrisa de E.T.A. Hoffmann (de mult, de mult, tocmai in 1816) statea de ceva vreme in capul listei mele de carti mult ravnite. 

Foarte pe scurt, este basmul dupa care, in anul 1892, Piotr Ceaikovski scria libretul pentru cel de-al treilea balet al sau.

Spargatorul de nuci si regele soarecilor ne-a fost trimisa pentru recenzare (impreuna cu inca o carte, despre care va voi povesti cu proxima ocazie) de catre frumoasa echipa de la Adevarul, ce a mai trecut pragul micutului nostru atelier cu alte trei ocazii, daca mai tineti minte (aici, aici si aici). Multumim din suflet pentru aceste surprize minunate!

Efectiv, nu imi mai incap in piele de bucuria acestei descoperiri! 

Spun despre ea ceea ce nu am declarat foarte des despre vreo carte si anume, faptul ca este impecabila, perfecta, completa. 

Aparuta la editura Litera (2012) in conditii exceptionale, impartita pe 12 capitole, tradusa fara cusur de catre Marcel B. Codrin, cartea aceasta este un regal, deopotriva pentru cei mici, cat si pentru cei mari. 

Unii oameni adora baletul, altii ilustratiile inconfundabile ale contemporanului Roberto Innocenti sau poate ca unii doresc sa savureze o poveste plina de culoare, suspans – oricine isi gaseste cel putin un motiv pentru care sa iubeasca aceasta carte.

Singura mea observatie este ca, personal, copiilor mai mici de 5-6 anisori nu le-as citi mot à mot ciocnirile (nu multe, de altfel) cam violente dintre neamul sociresc si restul personajelor din carte. 

Coperta ei este realizata din carton foarte gros, iar cele 136 de pagini din carte sunt groase, rezistente, realizate din carton semi-lucios. 

Atentia la detalii este deosebita: pe coperta gasim gravuri aurite, textul este asezat foarte elegant in pagina, iar ilustratiile insumeaza un paradox, as spune: sunt pastelate, dar foarte produnde si pline de culoare, de detalii uluitoare, in acelasi timp. 

Deoarece cu totii cunoastem acest basm, ma voi rezuma la prezentarea catorva fragmente din el, insotite de observatii personale, ce poate va vor fi de folos atunci cand veti decide daca v-a fermecat cartea sau nu:

In sfarsit, am dat peste o carte in care, fetita ce primeste in dar spargatorul de nuci poarta numele Maria, si nu Clara, cum apare in adaptarile mai noi, si cum foarte multi dintre copiii nostri s-au obisnuit sa o numeasca pe micuta protagonista.

Imi place mult si faptul ca mesajul adevarat al Craciunului nu este uitat, deci in loc sa astepte sosirea lui Mos Craciun, copiii se gandesc la pruncul Iisus:

Era douazeci si patru decembrie, si copiilor familiei Stahlbaum li se interzisese cu strasnicie sa intre in salonul cel mic al familiei – ca sa nu mai vorbim de salonul cel mare – indiferent de ora sau de motiv. Erau cuprinsi amandoi de un sentiment straniu, caci in odaie se intuneca treptat si, potrivit traditiei de Craciun a familiei, nicio lumanare nu era inca aprinsa.

[…] amandoi erau siguri de un lucru – parintii le cumparasera tot felul de jucarii minunate. Si asa si era! Chiar in vremea aceea, ei asezau cadourile in salon. Fritz si Maria isi mai amintira si ca, de Craciun, pruncul Iisus le indeplinea intotdeauna dorintele, iar darurile atinse de mana Lui binefacatoare le aduceau si mai multa bucurie.

Daca micutii vostri inca mai cred in Mos Craciun, puteti sari peste acest pasaj si reveniti asupra lui atunci cand mitul se va fi spulberat…

Hoffmann se numara printre primii autori de literatura fantastica, el avand o mare influenta chiar si asupra celebrului Edgar Allan Poe. 

In povestea de fata, nasului Drosselmeier ii revine uriasa raspundere de a “coordona” impletirea visului cu realitatea. El insusi este o poveste in sine, un om cu suflet de copil, atat de insetat de poveste, de imaginar, dar cu o infatisare aproape grotesca:

Despre Nas’ Drosselmeier se putea spune orice, numai ca era chipes nu. Mic de statura si slab, cu fata plina de riduri, avea ochiul drept acoperit cu un petic negru. Era complet chel si de aceea purta mereu o peruca alba. Aceasta peruca, pe care si-o facuse singur, era o adevarata opera de arta.

In ciuda infatisarii lui, Nas’ Drosselmeier era un om foarte inteligent. Era fascinat de masurarea timpului si invatase tot ceea ce era de stiut despre ceasuri si pendule. […]

De fiecare data cand venea in vizita, Nas’ Drosselmeier avea cate o surpriza minunata pentru copii ascunsa in buzunarele hainei. Putea fi un omulet caraghios, dintre cei care isi rotesc ochii si fac reverente, sau o cutie din care sarea o pasare ori vreo alta jucarie incantatoare.

Absolut uluitoare este Povestea nucii cu coaja tare, pe care iscusitul ceasornicar le-o spune celor doi nepoti ai sai. 

Din povestea lui se revarsa puhoaie de personaje – regele, regina si micuta lor Printesa Pirlipat, Ceasornicarul cel Istet, curteni, doici, dar si un intreg neam soricesc, in fruntea carora troneaza Madam Soricepik, regina acestora din urma si vrajitoare de temut:

Drosselmeier izbucni intr-un plans amar, in timp ce micuta Pirlipat, fericita, se amuza spargand nuci. Dar, pentru intaia data, ceasornicarul baga de seama cu ce pofta manca Pirlipat nuci. Si tot atunci isi aminti ca fetita venise pe lume cu toti dintisorii in gura, ba si ca, dupa muscatura lui Madam Soricepik fetita o tinuse tot intr-un plans, pana cand, din intamplare, primise o nuca. O sparsese pe loc, ii mancase miezul si se potolise. Din acea zi, doicile nu mai pridideau sa-i aduca nuci.

[…] ce bucurie! – li se arata cat se poate de limpede ca, pentru a rupe vraja ce o schimonosise si a o face iar frumoasa cum a fost, Printesa Pirlipat trebuia sa manance miezul dulce al nucii Krakatuk. […] Pe de alta parte, daca era sa poata fi crapata, ea trebuia sparta intre dinti de catre un barbat care nicicand nu pusese briciul pe obraz, ca sa se barbiereasca, si nici cizme nu purtase vreodata.

Dupa aceasta poveste tulburatoare, din care intelegem motivul prezentei spargatorului de nuci in poveste, urmeaza capitolul in care micutul viteaz il infrange in lupta pe fiorosul Rege al Soarecilor, cel cu sapte capete. 

Victoria aceasta fenomenala il va indeamna pe Spargatorul de nuci sa o invite pe Maria la o plimbare prin taramuri vrajite, in Joclandia (taramul jucariilor), facand din capitolul acesta unul dintre cele mai frumoase texte literare posibile, ce ii va lasa pe cei mici cu guritele cascate de mirare si incantare:

– Cat de minunat este totul! exclama Maria fermecata.

– Aceasta, scumpa domnisoara, este Padurea Craciunului, zise Spargatorul de nuci.

– Vai, ofta fata, daca as mai putea sta un pic aici!

Spargatorul de nuci batu din palme si, imediat, aparu un grup de ciobanasi si ciobanite, de vanatori si vanatorite, toti atat de ali si de gingasi, incat ai fi crezut ca sunt facuti din zaharul cel mai pur. Maria ii zarise si mai inainte, plimbandu-se printre copacii din padurice. Acestia adusera un minunat sezlong din aur, asezara pe el o perna din satin alb si, cu mare curtoazie, o invitara pe Maria sa se aseze. Imediat, ciobanasii si ciobanitele interpretara pentru ea un minunat balet, in timp ce vanatorii si vanatoritele cantau din corn. […]

Ceva mai departe era un alt rau, cu apele de un galben-inchis, care curgeau lenes la vale. Din ele se ridica o alta aroma delicioasa. Pe mal, cativa copii pescuiau niste pesti dolofani, pe care ii mancau imediat. Cand se apropie mai mult de ei, Maria vazu ca pestii aveau forma unor alune de padure.

Mai departe inca, de-a lungul acestui molcom curs de apa, se intindea un targ tare mandru. Casa preotului, biserica, hambarele si casele erau brun-inchis, iar acoperisurile, aurite. Peretii cladirilor pareau a fi tencuiti cu coji de lamaie si de migdale.

– Acesta este Biscuitgraz-pe-Miere, anunta Spargatorul de nuci. Este renumit pentru locuitorii lui chipesi. Dar sunt si foarte tafnosi, caci sufera cumplit de dureri de dinti.

Finalul cartii nu doresc deloc sa il devoalez, dar pot spune ca este special, minunat si ramane in aceeasi nota de alternanta vis-realitate cum este intreaga poveste.

Auditie

Ador jocurile de auditie destinate celor mici, iar cand ideile pe care le gasesc animeaza mult acest proces, sar in sus de bucurie! 

Asa s-a intamplat si cu lectia de fata – imi doream nu o simpla ascultare, identificare de elemente, ci un joc in toata regula, o glifa de auditie, cum m-am gandit ca pot adapta termenul englezesc de “listening glyph”. 

Vorbim despre o pictograma, pe care ascultatorul o completeaza in timp ce urmareste cu mare atentie o bucata muzicala, in cazul nostru, “Marsul soldatilor de plumb”. 

Ineditul jocului consta in faptul ca impletim culoarea, cu muzica, deci nu folosim cuvinte, ci exprimam ceea ce auzim prin culoare: descarcati fisa de colorat de aici, aduceti pe masa creioane de colorat/carioci si porniti muzica. Rugati micutii sa decida daca aud sunete scurte sau sunete lungi, spre exemplu. In functie de raspunsul lor, vor colora caciula spargatorului de nuci in rosu sau in albastru. 

M-ei i-a placut mult de tot aceasta joaca si chiar intentionez sa gandesc asemenea fise de lucru pentru toate auditiile pe care le vom face in viitor!

Nota: Butonii de pe hainuta spargatorului de nuci sunt colorati in verde, semn a M-ei i-a placut ceea ce a ascultat, si nu in maro, cum par a fi in fotografie.

Craft micut spargator de nuci

M. isi doreste cu ardoare un spargator de nuci, dar vazand ce pret exorbitant are unul, mi-am folosit toata imaginatia din dotare ca sa ii realizez unul ce sa-i mai stinga focul.

Ba mai mult, am realizat impreuna un micut spargator, din betigase de inghetata (popsicle sticks).

Ideea de “asamblare” a acestuia am preluat-o de aici, dar am lasat-o pe M. sa il coloreze si picteze dupa pofta inimii ei. 

Imi place sa o incurajez sa combine texturi, materiale atunci cand lucreaza la un craft, deci i-am sugerat sa foloseasca, mai intai carioci, iar acolo unde nu are nuantele de care are nevoie, sa vopseasca folosind acrilicele. Dintii, ochisorii si liniile orizontale i-au revenit lui mami si suntem tare fericite de rezultatul muncii noastre de echipa – spargatorul de nuci a fost pupacit, plimbat prin casa si dansat in frenezie.

I-am atasat si o fundita, deci il vom putea atarna in bradut de Craciunul viitor, dar il putem folosi si pe post de semn de carte pana atunci.

Fetita si spargatorul ei de nuci

Don’t be afraid, my beard is long, my head is large, my look is grim but that matters not. I won’t bite you. In spite of my big mouth and grim appearance, I look with my heart for your happiness.

(sursa)

Cea mai mare bucurie, insa, mi-a prilejuit-o realizarea acestei fetite, ce tine in brate figurina ei iubita! 

Mi-a luat ceva timp sa construiec, din argila polimerica, tot ansamblul acesta, dar si mai mult timp sa lipesc parul artificial pe capul micutei (premiera absoluta pentru mine).

Maria are locul ei de onoare pe capacul pianului, ne vegheaza lectiile si ne bucura privirile.

In realizarea micutului spargator de nuci m-am inspirat din acest tutorial si chiar ma gandesc ce frumos ar arata si pe post de martisor/pandantiv/breloc/glob pentru bradut sau pur si simplu ca ornament in miniatura.

Se spune ca primul spargator de nuci a venit pe lume prin secolul al XV-lea. Potrivit traditiei populare germane, el este protector si adevarat porte-bonheur, motiv pentru care constituie un cadou excelent. Este asemuit cu un caine de paza credincios, ai carui dinti vor pune pe fuga spiritele rele.

Semn de carte

Noi suntem topite dupa acest semn de carte, pe care l-am folosit la maximum din prima clipa in care l-am terminat de cusut. 

Daca inca nu ati apucat sa il executati, poate ca va este util acest link ( unde am scris prima oara despre el).

Micuta balerina

Va recomand si craft-ul acesta extrem de simplu, ce bucura absolut orice copilas.

Cu o cutiuta din metal, un magnet si o agrafa de hartie puteti face balerina din hartie sa danseze!

Papucel din argila polimerica

M. are asigurat martisorul pe anul acesta! Am reusit sa modelez, din argila polimerica, un papucel care ii este foarte drag.

Pentru aceia dintre voi care doriti sa imi urmati exemplul, va pun la dispozitie, cu mare drag, tutorialul acesta, in care m-am straduit sa va dau toate detaliile necesare micutului martisor.

Final de joc

Pentru ca masa noastra a fost plina de spiridusi compozitori zilele acestea, ne-am gandit ca ar fi bine sa incepem sa facem putina ordine printre ei – am lasat-o pe M. sa aseze fiecare obiect “la casa lui” si am facut cu aceasta ocazie si o minunata recapitulare a lectiilor muzicale parcurse pana in acest moment.

Si o farama de muzica

M. a reusit sa aduca putina zapada cu precedentul ei cantecel, asa ca azi va mai cantam unul, de aceasta data, un fragment din Dans rusesc (“Spargatorul de nuci”), pe care l-a invatat in doua zile.

Cantecelul nostru de azi ne dorim sa aduca multa sanatate si numai bucurii in inimile tuturor!

Stiti ce ma bucura cel mai mult in acest moment? 

Tocmai am realizat faptul ca exact intr-o zi de 24 ianuarie (dar 1776) venea pe lume cel care a scris povestea despre care am scris eu azi. 

M-au trecut putin fiorii cand am realizat ce coincidenta fantastica s-a produs, dar acum sunt tare fericita ca s-a intamplat asa.

Un sfarsit de saptamana cu zapada si lecturi splendide va dorim!

(5 ani si 1 luna)