Azi – un vers, un basm de Mihai Eminescu

Astazi, 15 iunie 2014, se implinesc 125 de ani de la moartea lui M. Eminescu. Fiecare dintre noi gaseste prin biblioteca personala sau prin memorie, cateva versuri sau un basm scrise de el, deci nu avem nicio scuza – trebuie sa bucuram urechiusele si sufletelele micutilor nostri cu ele.

Noi am fost ieri la o piesa de teatru dedicata prieteniei dintre Ion Creanga si Mihai Eminescu, o piesa in care copiilor le era explicat si demonstrat modul in care poetul il convinge pe Creanga sa scrie “Amintiri din copilarie”. 

Mi-a placut atat de mult aceasta abordare – vocea lui Eminescu a rasunat cald si melodios pe tot parcursul piesei, in care adultul Ion Creanga isi amintea cum au luat nastere, rand pe rand, inegalabilele sale scrieri despre copilarie.

Cata bucurie am vazut pe chipul copilului meu, cata incantare, sete de descoperire si cata tristere la terminarea piesei! 

Anul trecut, cam tot pe vremea aceasta, ii citeam, pentru prima oara, Amintiri din copilarie si, daca la inceput am avut indoieli in ceea ce priveste capacitatea ei de a intelege graiul moldovenesc, acum ma bucur din tot sufletul ca nu am subestimat-o – se pare ca cei mici sunt incredibil de maleabili, flexibili si ca reusesc sa priceapa si sa retina mult mai multe decat credem noi ca ar fi in stare. 

Dupa ce ne-am intors de la teatru, i-am recitit M-ei povesti scrise de Creanga, pe care tare mult le iubeste. Nu lasati sa treaca vara fara sa faceti si voi acest lucru!

Va recomand Povestea lui Harap Alb, dar si cartile mai sus amintitte si splendidul volum, Povesti romanesti, in care cei mici vor descoperi ca si alte nume mari ale literaturii romanesti au fost fascinate de frumoasa varsta a copilariei.

Si, daca ieri am citit Creanga, azi vom citi Eminescu.

Vom recita “Somnoroase pasarele” (din volumul Poeziile copilariei), dupa care vom trece catre basmul Fat-Frumos din lacrima, pe care l-am gasit editat in conditii spectaculoase la Vellant (ilustratii Nura El-Sayed), colectia Pasarea maiastra.

Nu este o lectura foarte usoara, dar e un basm popular, iar convingerea mea este ca scrierile de acest gen sunt extrem de importante in educatia celor mici – cu ajutorul lor gasesc raspunsuri la intrebari cu greutate despre viata omului pe pamant, despre eternul conflict dintre bine si rau, intrebari pe care poate inca nu stiu cum sa le formuleze sau la care poate noi nu avem puterea sau intelepciunea necesare sa raspundem corect.

Am citit recent o carte despre formele pe care le iau lacrimile copiilor, azi vom citi cartea in care un print se naste din lacrima Maicii Domnului:

[…] Sculata din patul ei, se arunca pe treptele de piatra ale unei bolte de zid, in care veghea, deasupra unei candele fumegande, icoana imbracata in argint a maicii durerilor. Induplecata de rugaciunile imparatesei ingenunchiate, pleoapele icoanei reci se umezira si o lacrima curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu.

Imparateasa se ridica in toata mareata ei statura, atinse cu buza ei seaca lacrima cea rece si o supse in adancul sufletului sau. Din momentul acela ea purcese ingreunata.

Trecu o luna, trecura doua, trecura noua si imparateasa facu un fecior alb ca spuma laptelui, cu parul balai ca razele lunii. Imparatul surase, soarele surase si el si in infocata lui imparatie, chiar statu pe loc, incat trei zile n-a fost noapte, ci numai senin si veselie, – vinul curgea din butii sparte si chiotele despicau bolta cerului.

Si-i puse mama numele: Fat-frumos din lacrima.

Si ca sa concluzionez frumos si “rotund” articolul meu, spun ca am ajuns impreuna cu M. la concluzia ca in literatura, ca si in viata, exista prietenii ce lasa in urma lor bogatii imense.

Va invitam si pe voi sa savurati frumusetea unui fragment din piesa pe care am urmarit-o noi, fragment care nu ar fi existat niciodata daca Eminescu nu ar fi fost atat de insistent:

(5 ani si 6 luni)