The Tear Thief

The light of the moon is made from tears of laughter or pain or anger or boredom, from every kind of tear you can think of – but the most beautiful part of the moon’s light comes from tears of pure sadness.

Sunt convinsa ca absolut fiecare cititor al acestui articol a avut cel putin o discutie cu micutul sau pe tema plansului, in special pe tema “lacrimilor de crocodil”.

Recunosc, m-a atras mult titlul cartii, The Tear Thief, dar decizia de a o cumpara am luat-o in secunda in care am vazut ca este ilustrata de Nicoletta Ceccali, de ilustratiile careia ne-am indragostit atunci cand am lecturat frumoasa carte Fetita din castelul de la muzeu (aici).

Ce mult m-am bucurat cand am vazut ca instinctul nu m-a inselat si tocmai am dat peste o micuta mina de aur! 

Textul nu este mai prejos decat ilustratiile: de unde vin si unde pleaca sau in ce se transforma lacrimile reprezinta un subiect de mare interes pentru fiecare dintre noi, nu-i asa?

Ei bine, in imaginatia lui Carol Ann Duffy, autoarea cartii, lacrimile copiilor sunt de tot soiul si, pentru a fi valorificate la maximul lor potential, o micuta elfa, “hoata de lacrimi/the tear thief” este responsabila cu stransul lor intr-un saculet pe care il poarta pe umar. Ce face cu ele si care sunt cele mai valoroase dintre lacrimile adunate, ramane sa descoperim din uimitoarea poveste:

Each night, in the hours between supper and bedtime, the Tear Thief carries her waterproof sack over her shoulder as she soundlessly steals the tears of every child who cries. But what does she do with all of these tears? And why are the tears of real sadness the most special of all?

Cireasa de pe tort o reprezinta CD-ul ce insoteste cartea, pe care actrita Juliet Stevenson lectureaza intreaga poveste. Vocea ei este profunda, calda si suava, puternica si fragila si reuseste sa te infioare de emotia transmiterii tuturor starilor sufletesti pe care isi doreste textul sa ti le transmita.

Atat eu, cat si M. adoram aceasta carte! Am urmarit cu coada ochiului expresiile ei atunci cand i-am citit-o pentru prima oara si nu m-am putut abtine sa nu zambesc: facea ochii mari si ducea manuta la gura a mirare, isi incrunta sprancenele a dezaprobare, radea cu pofta sau ii curgeau lacrimi de compasiune pentru fetita care plange cu adevarat in carte.

The Tear Thief hopped into the room and began to steal the girl’s tears: 5, 10, 15, 20, 25, 30 … into the silvery sack they went … 40, 50, 60, 70 …

The more tears the Tear Thief collected, the more tired the girl became until eventually she sat down on the floor with her back against the wall and fell fast asleep. […]

A light rain began to fall, orange under the street lights. The Tear Thief worked hard. She stole the oddly long tears of a boy who had trapped his finger in a flute. She stole the tiny tears of a baby having her diaper changed. Into the sack: the tears shed by a pair of twins fighting over an orange teddy bear. Into the sack: two pear shaped tears from the sly cheeks of a boy who’d been caught telling a lie about a big hole in his pants.

The tears were jewels inside the darkness of the sack, clinking and chinking and winking. Tears of rage were red and glowed like rubies.

Tears of envy or jealousy were as green as emeralds.

Tears of self-pity were turquoise.

Scared tears were white like moonstones and guilty tears were amber.

Ce se intampla cand hoata de lacrimi intalneste o fetita ce plange de adevarata tristete, cum arata lacrimile si in ce se transforma va lasa sa descoperiti de unii singuri.

M-am bucurat sa gasesc pe Youtube un filmulet in care este in intregime citita (va puteti decide mai usor daca doriti sa o cumparati sau nu):

Cartea aceasta a constituit pentru noi un excelent prilej de discutii pe marginea motivelor pentru care plangem. Nu am “contabilizat” lacrimile si nu am discutat despre ele ca sa ne reprosam una-alta, ci doar am incercat sa constientizam care sunt adevaratele motive pentru care merita sa plangem, pentru care merita sa facem galagie si sa-i innebunim pe cei din jurul nostru cu vaicareala si smiorcaiala noastra.

Si pentru asta, am facut un mic exercitiu – timp de cateva zile, intr-o sticluta transparenta, am strans “lacrimile ” M-ei, adica margelute, respectand codul culorilor din carte. Cate sunt de furie, cate de frica sau pur si simplu, lacrimi de crocodil, a fost sarcina M-ei sa concluzioneze:

Si-a dorit sa le si numere, deci i-am sugerat sa le insire si sa facem un micut colier al sentimentelor din ele:

Nu am pierdut ocazia de a-i explica M-ei sintagma “lacrimi de crocodil”, folosindu-ma de cardul din setul  The Animal Card Box: 101 Amazing Fact Cards, prezentat in acestarticol.

O zi frumoasa si fara lacrimi va dorim!

(5 ani si 6 luni)