Shine with the Very Lonely Firefly

Atunci cand cumperi Eric Carle nu prea poti da gres, asta e lucru cert. Cu toate astea, am tot ezitat sa cumpar cartea, gandindu-ma ca poate textul e putin prea deja prea simplut pentru M. si ca poate de banutii aceia, as putea sa cumpar alta, care sa fie mai potrivita pentru ea. Ii multumesc Cocaipentru faptul ca m-a facut sa-mi schimb radical parerea, sa realizez ca, tocmai datorita textului (tipic pentru acest scriitor) degajat si deloc obositor, mesajul cartii va merge la tinta, se va cuibari in creierasul ei si, inca un aspect foarte importat, putem folosi cartea si drept material didactic atunci cand facem exercitiile de citit in engleza.

Shine with the Very Lonely Firefly (aici) imbina frumoasa carte The Very Lonely Firefly (aici), cu activitatea practica, cu lipitul abtibildurilor, cu ajutorul carora, cei mici vor fi extrem de incantati sa completeze minunatele ilustratii ale lui Eric Carle.

Iata care consider eu ca sunt punctele forte ale cartii:

Odata iesit din ou, micutul licurici porneste in cautarea altor semeni de-ai lui. Deja intram intr-un subiect de mare interes pentru copilasi, acela al integrarii, al gasirii prietenilor adecvati, al importantei de a te afla in locul si in grupul potrivit.

Bietul de el, orice sursa de lumina o confunda cu un licurici! Cei mici tresar de emotie de absolut fiecare data, cu speranta ca licuriciul va fi mai repede scutit de atata cautare, tristete si singuratate.

Si aceasta idee mi se pare tare frumoasa – micutii invata, despre tot felul de surse de lumina, de la cea produsa de un bec sau de ochii unui caine si ai unei pisici, pana la cea a artificiilor si, in sfarsit, a licuricilor.

Ilustratiile sunt spectaculoase si ii atrag pe copilasi precum magnetii, linia narativa este logica, fluenta, iar faptul ca emotia creste si tot creste pe tot parcursul povestii, face ca cititorii sa stea cu sufletul la gura in asteptarea deznodamantului.

Eu am ales editia cu abtibilduri deoarece stiam cat de pasionata este M. de ele, dar si pentru ca am intuit cat de mult o va “prinde” povestea si cat de fericita va fi sa dea o mana de ajutor, sa intregeasca ilustratiile, sa simta ca il ajuta intr-un fel pe licurici.

Nota 10 autorului pentru ideea de a folosi abtibilduri reutilizabile! Joaca nu se temina niciodata, imi place ca, pe masura ce le refoloseste, micutul poate nara, isi poate imbogati vocabularul s.a.m.d.

Am trecut in revista ciclul de viata al licuriciului, cu ajutorul discului pe care l-am gasit printre activitatile dinacest articol.

Avem deja un teanc considerabil de asemenea disculete, de care M. este extrem de incantata si pe care, la propria ei initiativa, le tot reia, le tot compara si comenteaza. 

Este, intr-adevar, o metoda simpatica si atragatoare pentru copilasi, incercati-o si voi (daca nu ati facut-o deja) si veti vedea ce succes vor avea si la voi.

Nota: Clema tip pioneza, care tine laolalta cele doua cartonase si care permite glisarea lor, o gasiti de cumparat in papetarii, magazine cu profil “hobby” sau online, de exemplu aici.

Asa mult entuziasm a provocat aceasta carte in casuta noastra! Am vazut-o pe M. sarind intr-un picior la finalul ei, incantata de deznodamant si tare, tare grabita sa confectionam si noi licuricii nostri!

Tin minte cat de fericita a fost si atunci cand am urmarit filmul Maria Mirabela si i-am colorat pe Omide, Oachi si Scaparici. A refacut si de aceasta data desenul, acum parca si mai constienta si mai atenta la ceea ce colora.

Acest colaj mi-a placut la nebunie si am incercat si noi sa-i dam viata.

M. a pictat fundalul tabloului, timp in care eu am decupat, din carton colorat, toate elementele necesare completarii tabloului.

Luna e realizata dintr-o bucatica de hartie, pictata de M. in nuante de gri. Dupa ce aceasta s-a uscat, am taiat-o in bucatele si am lipit-o pe fundalul albastru inchis.

Coditele le-am pictat cu vopsea florescenta, galbena. 

Am ales vopsea fluorescenta in locul unei fosforescente deoarece stiam ca prima ofera efecte spectaculoare de lumina, nu doar pe intuneric, ci si sub razele soarelui sau daca asupra ei se tine o lanterna aprinsa.

Ne-am jucat atat de mult, am privit micutele “lanterne vii” din tabloasul nostru de nenumarate ori, din toate unghiurile posibile si folosindu-ne de tot soiul de surse de lumina.

Totusi, daca lucrati cu copilasi foarte mici, va sfatuiesc sa alegeti materiale fosforescente, care lumineaza doar pe intuneric, doar noaptea, altfel veti risca sa le inoculati copiilor ideea cum ca licuricii lumineaza si ziua daca stau la soare etc.

M. a facut o pasiune pentru licurici si ii deseneaza cu atata drag! Deci, iata-l pe noul “locatar” de pe usa frigiderului nostru:

Convingeti-va singuri de frumusetea cartii, urmarind filmuletul de mai jos:

Un sfarsit de saptamana cald si frumos va dorim!

(5 ani si 7 luni)