Din nou despre Japonia (“A Pair of Red Clogs” si un kamishibai)

Despre primele noastre jocuri pe tema Japoniei puteti citiaici si aici, iar azi va promit ca adaugam multe elemente noi, abordari din cu totul alte unghiuri si perspective.

Prezentarea cartii

Cartea ce mi-a servit drept inspiratie se numeste A Pair of Red Clogs, pe care am tot pomenit-o in recomandarile mele de carti si careia i-a venit azi timpul sa fie ridicata la rang de regina.

Este o carte foarte pretioasa si nu spun asta doar din cauza textului si a ilustratiilor, dar si a mesajelor, invatamintelor transmise copiilor, cat si a usilor pe care ni le deschide in studiul culturii nipone.

Masako Marsuno ne prezinta, in stil clasic japonez (adica simplu, clar, aerisit) starile sufletesti, zbuciumul prin care trece o fetita pe nume Mako atunci cand isi minte, pentru prima oara parintii.

Ador faptul ca nu este ignorat nici modul in care gestioneaza parintii aceasta situatie!

Cu totii avem de invatat din povestea micutei careia mamica ii cumpara o pereche de sabotei clasici (din lemn), saboti pe care Mako reuseste sa ii crape la joaca.

Felul in care autorul insista asupra freamatului micutei la gandul ca va primi papucei noi, asupra timpului indelungat de gandire de care are nevoie atunci cand alege din multitudinea de culori este senzational. Tensiunea creste proportional cu indecizia fetitei, reusind sa ne transpuna in pielea copilului care isi doreste cu ardoare si nerabdare, ca pe ultimul lucru de pe pamant, o pereche de papucei noi si frumosi.

There were many clogs of many colors. A black pair, two blue pairs, three yellow pairs, four red pairs, five white pairs, and many, many more than that.

All were ranged in order on wooden stands under the light. Behind the stands, there were other shelves with pairs of wooden clogs. The blue would be nice when I wear my blue dress, I thought, but the yellow ones would also be nice. […]

My mother was looking at me, smiling quietly. I thought and I thought, and finally decided to take the red ones. They were painted with clear laquer, and there was a thong of red and black on each clog.

Ilustratiile lui Kazue Mizumura sunt senzationale! Va rog mult sa lasati copiii sa isi clateasca ochisorii in ele si sa va povesteasca tot ceea ce simt ei ca le transmit cele observate. Sunt atat de diferite de ilustratiile europene, incat pot ele insele constitui un studiu in sine: 

~ Pe fiecare pagina veti observa “textura” de lemn (trimitere la saboteii japonezi). Pana si imbracamintea si parul personajelor din carte ne trimit cu gandul la nervurile lemnului:

~ Peste tot abunda galbenul! Noi aici am povestit despre faptul ca Japoniei i se mai spune si “Tara Soarelui Rasare” si aceasta trebuie sa fie semnificatia galbenului din ilustratii.

Discutati cu micutii vostri despre modul in care cade lumina peste marfa expusa in magazinul din imaginea urmatoare. M. si-a amintit cat de incantata a fost cand am iesit pentru prima oara cu ea seara afara si a ramas cu ochii lipiti de vitrina unui magazin.

~ Intalnim multe onomatopee (cuvinte ce incearca sa redea sunetul papuceilor de lemn proaspat cumparati in opozitie cu cel al sabotilor fisurati).

They were so airy and so light that I felt as if I was wearing nothing.

When I walked, they talked: KARA KORO, KARA KORO.

When I ran, they sang: KORO KORO, KARA KARA along with me.

Iar dupa ce sparge saboteii, tristetea ei este sfasietoare:

They did not talk: KARA KORO, KARA KORO, when I walked.

They did not sing: KORO KORO, KARA KARA, when I ran.

They just sounded: GARA GARA, GORO GORO.

I was…sad.

Da, Mako reuseste sa crape saboteii in timp ce joaca “ghicitul vremii” impreuna cu alti copii, joc ce presupune aruncatul in aer al unui sabotel si ghicitul vremii din ziua urmatoare in functie de pozitia in care aterizeaza papucul inapoi pe pamant.

Iarasi incepe o lupta puternica in sufletul ei – nu si-ar dori sa o supere pe mamica ei, dar nici nu ii mai plac deloc papuceii dezafectati, deci cauta o cale de mijloc. Ce va alege sa faca, ce se va intampla pana la sfarsitul cartii las in grija voastra sa descoperiti. 

Eu pot doar sa spun ca pentru M. a reprezentat un excelent prilej de reflectie si de tema de gandire cu privire la cat de important este sa fie onesta, in orice imprejurare si in special cu parintii ei.

Sabotei

Am confectionat si noi o pereche de sabotei in miniatura. Tati ne-a ajutat cu taiatul lor dintr-o placa de lemn, M. i-a pictat iar eu le-am atasat o bucatica de sarma plusata ca sa arate cu adevarat ca niste sabotei japonezi.

Kamishibai – teatrul de hartie

Era cam pe vremea aceasta, cu un an in urma, cand prietena mea, Georgiana, mi-a scris pentru a-mi atrage atentia asupra unui material educativ (si nu numai) deosebit, numit kamishibai.

Am ramas profund impresionata de ceea ce poti face cu un asemenea micut teatru in miniatura, dar spun cu toata sinceritatea ca, desi de atunci imi sta intr-una mintea la el, nu am avut curajul sa ma apuc de confectionarea lui. 

Ceea ce m-a indemnat acum sa ma pun serios pe treaba este setea patima M-ei pentru povestit, inventat sau redat povesti, secvente din viata reala – la ea totul se transforma in subiect de poveste si de teatru, mai mult decat atat, iubeste sa “ilustreze” toate ideile ce ii trec prin cap, toate povestile pe care le aude, deci era neaparata nevoie de un kamishibai in casuta noastra.

A durat mult pana cand am procurat placile de lemn, pana cand ne-am facut un tipar, am taiat si asamblat totul, dar nu imi pare rau nicio secunda ca am investit atata timp! Kamishibai-ul nostru ne innobileaza coltul nostru de joaca, ne face lecturile mai frumoase si mult mai antrenante.

Despre modul in care l-am realizat, despre ponturi, schite de lucru am scris acest articol-tutorial, ce sper sa va dea si voua curajul sa finalizati un asemenea proiect.

Dar ce este acela “kamishibai”?

Kamishibai, teatrul japonez de hârtie, este o formă de a spune povești copiilor, în care povestitorul se folosește de un set de ilustrații care sunt introduse și derulate într-o scenă mică de lemn. Aceasta metodă de povestire își are originea în templele budiste japoneze din secolul al XII-lea, când calugării foloseau ilustrații pentru a prezenta povești cu conținut moral copiilor sau unei audiențe analfabete. Kamishibai-ul a supraviețuit secolelor, iar din anul 1920 a rămas în forma pe care o cunoaștem astăzi ( “Ghid de lucru pentru invatatori”, semnat Iulia Iordan si Angelica Mihailescu).

Kamishibai-ul este un excelent material didactic, in special pentru copii, si este recomandat in gradinite, scoli, ateliere, cursuri de lectura, din urmatoarele motive:

” […]utilizarea teatrului Kamishibai, simplitatea narațiunii precum și derularea sa lineară îi ajută pe elevi să-și creeze propriile povestiri, recuperând cu această ocazie întâmplări povestite în familie, subiecte transmise din generație în generație copiilor, în comunitatea respectivă. Asumarea rolului de ascultător este stimulată nu doar prin subiectul prezentat, ci și prin modalitatea de adecvare a ilustrației la temă. 

Experiențele privind utilizarea Kamishibai pot însemna un câștig incontestabil al copilului privind interesul său față de lectura de plăcere (ibidem).

Si daca va intrebati care este diferenta intre o carte cu ilustratii, un desen animat si un kamishibai, iata aici raspunsul:

Cartea ilustrată = carte (în forma legată, poate fi manipulată foarte uşor) realizată cu scopul de a fi privită de aproape: imaginile sunt inserate în cadrul textului, imaginile sunt uneori foarte detaliate etc. 

Desenul animat = înșiruire a unor cadre desenate care, derulate într-un mod rapid, dau impresia de mișcare continuă. 

Kamishibai = “teatru de hârtie”, tehnică specifică teatrului asiatic prin care un povestitor rulează mai multe imagini în fața unui public, rostind în același timp și textul poveștii (ibidem).

Aici gasiti si programele (pentru familii si gradinite) acestei foarte interesante si binevenite asociatii.

Iar M. va invita teatru, dar nu inainte de a va aminti ca subiectul principal al “piesei” il constituie saboteii de lemn din imagine.

S-a jucat de nenumarate ori cu micutul ei teatru de hartie, a inceput sa isi asume formule de introducere si de incheiere, invata sa fie rabdatoare, sa pastreze firul epic si, ceea ce e si mai important, invata sa capteze si sa mentina atentia auditoriului, exercitiu pe care pana acum nu l-a mai facut.

Am printat si laminat cateva dintre ilustratiile din carte, dar am facut si noi ilustratii, la care inca mai muncim.

Pictura in stil japonez

Va spuneam ceva mai devreme cat de important este sa priviti cu atentie ilustratiile din aceasta carte. Si, dupa ce micutii au inteles cat de mult difera de ilustratiile din cartile lor obisnuite, ii puteti invita sa picteze ei insisi in stil japonez!

Noua, inspiratie ne-a fost acest articol, pe care si voua vi-l recomand cu mare drag. Pe langa faptul ca micutii vostri vor invata sa traseze linie neagra pe conturul pestisorilor, vor repeta si care sunt culorile primare si cele secundare.

Cei trei pesti mai mari vor fi pictati in rosu, galben si albastru, iar pentru cei trei pesti mai mici, veti combina aceste trei culori primare si veti obtine verde, mov si portocaliu.

Conturul noi l-am trasat cu ajutorul unui marker rezistent la apa.

Ghid

Am mers iarasi la encicopedia “Ghid de calatorie – Tot ce trebuie sa stii despre tarile lumii”, din care am aflat, printre altele, cum se spune “Buna ziua” in japoneza, ca aceasta tara este o insula, ce sunt luptatorii sumo, ce inseamna ikebana si origami.

Insula

Tare utila mi-a fost acum diorama prezentata in articolul precedent! M-ei i-a fost extrem de simplu sa inteleaga ce este o insula. 

Vulcan

Si, pentru ca am facut recent experimentul cu vulcanul ce erupe, am recitit si informatiile referitoare la el din atlasul The Amazing Pop-Up Geography Book.

Ploaia

Inspirate de jocul lui Mako, ne-am jucat si noi putin de-a vremea, mai precis de-a ploaia.

Am repetat mai intai circuitul apei in natura (de aici am printat fisa cu discul), dupa care am facut experimentul acesta.

Ca sa completam frumos studiul pe Japonia, in acest weekend vom manca orez cu betigasele, ne vom delecta cu putin origami  (cu ajutorul cartii Calatoriti cu origami) si vom citi si asculta Madame Butterfly.

Un weekend frumos si linistit va dorim!

(5 ani si 6 luni)